Despre mine

popescu olimpia

delicata,sensibila.....

Blogs Home » Life » Natura » Natura in culorile florilor si fluturilor

Natura in culorile florilor si fluturilor

Flori, fluturi, natura, imagini, poezii, povesti, clipuri muzicale.

Articole Blog

01. DOI PRIETENI... - Nov 3, 2014 7:01:00 AM

Nu vreau să plec! Vreau să rămân! spuse o frunză colorată și supărată...
- N-ai cum să rămâi. N-am cum să te țin lângă mine! Eu sunt un simplu pom. Crengile s-au dezbrăcat, rămân singur. Cum să te țin lângă mine? Eu aș vrea dar...
- Dar ce? Lasă-mă aici, cu tine! Să îți spun povești frumoase, să îți fiu prietenă, să petrecem împreună zile reci, zile frumoase, zile mohorâte, zile plângăcioase. Asta fac prietenii.
- Prietenii? Noi suntem prieteni? O frunză și un pom? Eu sunt mare, tu ești mică. Eu stau nemișcat, tu dansezi. Tu ești colorată, strălucitoare, firavă și jucăușă. Eu sunt un simplu pom.
- O frunză și un pom. Doi prieteni. Prietenia este susținere, încredere, căldură, curaj, răbdare, sentimente, amintiri, lacrimi, clipe frumoase, momente grele împărțite în doi.Tu și eu. Noi doi. Lasă-mă aici, nu mă voi desprinde. Voi rămâne atârnată de o creangă, voi rămâne aici pentru o iarnă, pentru o primăvară... cât voi putea.
- Asta fac prietenii?
- Da. Prietenii rămân. Prietenii au răbdare. Prietenii înfruntă frig și căldura împreună. Tu ești PRIETENA MEA.
- Eu sunt PRIETENUL TAU.

Primita prin email de la o prietena!
02. Încrezute şi frumoase - Jul 17, 2014 6:49:00 AM
de
Ovidiu Oana-parau

Încrezute şi frumoase,
printre ronduri risipite,
trei gerbera arătoase,
s-au pornit pe turuite:
 - Ia te uită, ce lalele !Doar boboci cât degetarul.
N-au găsit nimic în ele,
viespile cătând nectarul.



Panseluţele-s prea mici,
ce să mai vorbim, surată ?
Poate doar nişte pitici
le-ar dori pentru o fată.
- Nici narcisele nu-mi plac,
Prea aruncă-n jur miroznă !
Zise una sub cerdac:
- S-o miroşi ? Asta da poznă !- Fetelor, ce ziceţi oare ?
Trandafirul de-l alegi,
sigur, e frumos, dar doare
de te-nţepi când îl culegi.

Au ţinut-o, zi lumină,  
03. Parcul - Jun 29, 2014 7:37:00 AM
E plin de viaţă parcul şi răcoare,
Aleile fac slalom printre ronduri,
Copacii-s înţesaţi de zburătoare
Ce-şi cântă libertatea în acorduri.

Un dud îşi risipeşte bogăţia,
Prin iarba prăvălită de-un cosaş,
O mierlă-şi intonează bucuria,
Dintr-un castan albit peste oraş.

Par florile topite de arsură,
O stropitoare-ncearcă să le-nvie,
O vrăbiuţă râde de căldură,
Când soarbe picături din apa vie.

Pe-o bancă un bunic citeşte ziarul,
Privind din când în când spre nepoţelul,
Care ar vrea doar pentru el scuarul,
Sunându-i tricicletei clopoţelul.

Cu pălării-ngrijite şi cochete,
Trei doamne povestesc câte în stele.
Par supărate când, pe biciclete,
Doi tineri se apropie de ele.

Doar ţâncii adormiţi prin cărucioare

Ovidiu Oana-parau
04. Un fluture mi-a dat bineţe - Jun 7, 2014 10:32:00 AM
Un fluture mi-a dat bineţe
Cu mult râvnita-i frumuseţe.
Mi-a spus: - Ţi-aduc ceva din lume,
Povestea despre o minune :
M-a găzduit mai ieri o floare,
Plângând că sufletul o doare.
A tot sperat că o să vină,
Să o aleagă din grădină,
Un cavaler, s-o dăruiască
Pe ea, minune îngerească,
Altei minuni, frumoasei fete
Şi cu aroma ei s-o-mbete...

Eu i-am răspuns: - Pictură vie,
Florii alese dintr-o mie,
Pluteşte-acum să-i dai de ştire
Că mi-a plăcut aşa peţire,
Dar n-o s-o smulg din rond de flori
Doar pentru-o clipă de fiori.
Ci, fata va veni, şi-n dar,
Ea, apă, strop-mărgăritar
La rădăcină îi va pune
Răspunsul drept pentru minune,
Alesul ei i-a oferit
Grădina toată de iubit.

Ovidiu Oana-pârâu
05. Poezie de primavara - Mar 18, 2014 11:10:00 AM


06. Copii fluturi și flori - Nov 13, 2012 1:25:00 PM
Poezia FluturiiFluturi albi si rosii, Si pestriti, frumosi, Eu ii prind in plasa, Cand mama ma lasa. Eu ii prind din zbor, Insa nu-i omor; Ci ma uit la ei, Ca sunt mititei, Si frumosi, si-mi plac, Dar eu nu le fac Nici un rau, deloc. Si daca ma joc Cu vreunul, stiu Binisor sa-l tiu Si pe toti, din plasa, Ii ajut sa iasa, Si sa plece-n zbor Dupa voia lor.
07. Omida și fluturele - May 18, 2012 8:39:00 AM
Fabulă de DANIEL ROXIN


Târându-si, o omida, prelungu-i trup cu par
 Pe craca fara frunze a unui jalnic mar,
Se pomeni oprita de-un fluture nervos:

- „Sa nu-ndraznesti, urâto, sa-ti duci trupul balos
Pâna aici la mine, caci o vei încurca!
Ma mir si-acum ca Cerul, în direptatea Sa,
Va lasa înca-n viata tot neamul habauc!
Coboara, deci, de nu vrei în pumni sa te apuc!”

Dupa o saptamâna, omida deveni
Un fluture femela cum rar mai poti gasi.

Zburând din floare-n floare, se întâlni deodat’
Cu cel ce o jignise (acum, mai grizonat).

- „Frumoasa mea, hai spune-mi, te-am cunoscut cumva?
Caci ochii-ti, doi luceferi, parca îmi spun ceva...
Oh!... Simt fata de tine un dor de ne-nteles
Si-as vrea, de-ti face cinste, sa fiu al tau ales!
Îti jur ca-ti va fi bine caci eu sunt bun, cinstit
Si permanent în viata iubirii i-am slujit!...”
- „Destul!... spuse femela, fiindca te stiu demult
Si vocea-ti prefacuta nu vreau s-o mai ascult.
Desi spui ca o viata iubirii i-ai slujit,
Eu m-am convins ca nu esti decât un ipocrit!”

MORALA
De nu vrei ca în viata sa-ti fie rau, ci bine,
 Nu-ti arunca dispretul pe cel ce nu-i ca tine!
Chiar daca el îti pare ca prost, urât, misel
,Gândeste-te c-odata ai fost exact la fel!
08. Fluturele şi omida - May 18, 2012 7:54:00 AM
 Scris in Călimara cu povești  O omiduţă firavă a fost luată de vânt şi aruncată sub pomii din grădină. Să se caţere până pe creanga de unde a căzut i-ar fi luat o viaţă. Să zboare, nu putea, că mai avea de aşteptat până să devină fluture… Apoi s-a gândit că mai bine ar fi om, că iată cum ei nu se târăsc şi ce frumoasă le e poziţia verticală. Cum n-a reuşit, s-a gândit să fie Dumnezeu. Pe Dumnezeu ş-aşa nu-l cunoaşte nimeni, aşa că îi putea fura identitatea. “Şi ce să fac ca Dumnezeu?” s-a gândit omiduţa târându-se de colo-colo. Aşa a dat peste o macaroană. A studiat-o, i-a dat ocol, a mirosit-o şi făcând atâtea treburi, a obosit şi pentru un somn dumnezeiesc, s-a strecurat în macaroană. După câteva ceasuri a ieşit iar la soare, s-a întins şi a strigat lumii că ea e Dumnezeu.
Un roi de fluturi albi au văzut-o şi i-au dat bineţe. Ea le-a răspuns în doi peri, aşa cum stă bine unui stăpân. Fluturii s-au minunat de tupeul bietei făpturi, i-au sugerat chiar să se uite-n oglindă înainte de a se pretinde Dumnezeu.- Abia de eşti o târâtoare! i-a spus unul dintre fluturi.S-a gândit omiduţa o vreme, apoi le-a replicat:- Nici voi nu sunteţi fluturi! şi cum fluturilor le era contrazisă evidenţa, căutau să înţeleagă raţionamentului târâtoarei. Văzându-i uluiţi, tot ea le-a explicat filosofic:- Fluturii zboară şi pentru a putea zbura le trebuie aer, ori noi nu suntem încojuraţi de aşa ceva!Fluturii au început un dans în jurul târâtoarei săltând pe curenţi de aer când sus până la florile din vârf ale cireşului, când jos de tot, vânturând firele de iarbă.- Ăsta nu e zbor? a întrebat-o fluturele care se ostenise să-i vorbească. Atunci omiduţa a spus că ceea ce au făcut ei e iluzie, că aerul tot nu există.- Şi cum ai dedus tu că nu există aer? ls-a mirat până peste poate fluturele de micimea gândirii interlocutorului. Şi iar s-a apucat omiduţa să debiteze felurite prostii, cum că dacă nu vezi un lucru el nu există.- Hai, dacă voi ziceţi că există, arătaţi-mi şi mie o fotografie cu aerul! a decretat doct omiduţa.În faţa măreţei inepţii unii fluturi şi-au luat zborul. Doar cel mai curios dintre ei a mai învrednicit-o cu o întrebare:- Fie, să presupunem că eşti Dumnezeu… care este creaţia ta?Cu aer de artist neînţeles şi ca orice suficient cu orgoliul inflamat, omiduţa i-a arătat bucata de pastă făinoasă din iarbă.- Vezi, eu sunt cel care a dat gaură la macaroană! a marşat în inepţie târâtoarea.Fluturele a râs şi s-a alăturat grupului. Micuţa fiinţă, ce devenea minusculă pe măsură ce ei se înălţau în zbor, s-a ascuns din nou în macaroană.- Ai grijă! a strigat din înalturi unul din fluturi. Dar târâtoarea nu mai auzea pe nimeni. De furie nici nu mai vedea bine. Aşa se face că n-a văzut nici curcanul pofticios ce s-a repezit la macaroană…
09. Furnica și omida - May 18, 2012 7:44:00 AM
Pe când alerga vioaie în lumina soarelui, căutând ceva de îmbucat, o furnica a dat peste o omidă (crisalida) pe cale de a se schimba în fluture. Omida şi-a mişcat coada şi, în acest fel, a atras atenţia furnicii, care şi-a dat dintr-o dată seama că este în prezenţa a ceva viu. “Biata, firava creatură!” a exclamat, plină de dispreţ, furnica, “ce soarta amară te aşteaptă! În timp ce eu mă pot mişca încolo şi încoace, după cum îmi doresc, şi mă pot căţăra , dacă mi-e poftă, chiar şi în cel mai înalt copac, tu rămâi prizonieră a corpului tău , a gogoaşei tale, având numai putinţa de a mişca din coadă. ”Omida a auzit aceste cuvinte, dar nu a dat niciun răspuns.
Câteva zile mai târziu, gogoaşa crisalidei a rămas goală. Nedumerită, întrebându-se unde a dispărut omida de acolo, furnica a fost, la un moment dat, umbrită şi descumpănită de aripile imense ale unui frumos fluture care zbura deasupra ei.


“Uită-te la mine”, a spus fluturele, “tu, biată şi firavă creatură! Laudă-te acum cu puterea ta de a te mişca şi căţăra”. După ce a zis cuvintele acestea, fluturele s-a înălţat în aer şi, purtat de adierea vântului de vară, a ieşit din vederea furnicii pentru totdeuna.

Morala: “Aparenţele sunt înşelătoare”.

10. Jurnalul omidutei revoltate - May 1, 2012 1:20:00 PM
de Rosca RuxandraEu sunt omiduta Uta si sunt foarte, foarte revoltata. De ce noi omizile suntem nedreptatite de acesti fluturi neseriosi si obraznici? Noi avem drepturi egale. Pâna acum am rabdat ca niste sclave. Dar acum ne-am decis sa facem un mitting. Pai ce înseamna asta?! Fluturii acestia se cred ei mari si tari!
Dar, în curând o sa devin si eu fluture. Atunci o sa le rup aripile acestor îngâmfati. O sa ne razbunam. O sa vada ei cine de cine depinde.
Nu o sa mai repete întruna ca ei au mult mai multe drepturi. Fluturii ne dispretuiesc pentru ca ne târâm. Ne privesc de sus. Sunt niste tirani.



O sa le dovedim noi ca avem dreptate. A, dar ce ma bucur când vreun copil le face câte ceva. Si-o merita. Deci, eu una nu mai suport! Eu si cu celelalte omidute ne-am compus si un imn al libertatii. Se numeste “Dorim respect”. Îl vom cânta pe strada. Mama, ce o sa mai râdem de fluturi atunci când le vom rupe frumoasele aripi!… Prietena mea, omiduta Ami, este organizatoarea consiliului omidutelor. Cel mai important este ca fluturii nu stiu nimic despre asta. Noi complotam împotriva lor. Abia astept sa ies pe strada si sa strig în gura mare:”Libertate, libertate, noi vrem libertate!”.
Si o sa ne mai razbunam mâncând frunzele plantelor pe care se asaza fluturii. Asa nu o sa mai aiba flori pe care sa se aseze. Copiii nu vor mai gasi nici un fluture dimineata.

Dar ia uite, ce minune! Ce aripi frumoase mi-au crescut! Acum sunt si eu fluture. Am libertate! Dorinta mi s-a împlinit! Dar tot o sa ma duc la mitting. Mittingul este împotriva nedreptatii, nu împotriva fluturilor! Când o sa am si eu omizi, întotdeauna o sa le respect drepturile. Dar ce asta? Ah…O pagina de jurnal ...

11. Povestea fluturelui.....îndrăgostit - Apr 30, 2012 12:32:00 PM
A fost odată un fluture.

Un fluture mai deosebit de ceilalți prinforța și rezistența pe care le emana.Trecut prin viață,prin multe și grele,își lua puterea din sine,căci învățase a fi împăcat cu sufletul său.
Cu aripi mari ,frumos colorate,ce luceau  mereu în lumina soarelui.
Poate că și momentul când și-a făcut apariția,undeva în miez de vară,a contribuit la formarea caracterului lui solar,optimist,cucernic.
Nici picăturile grele de ploaie,nici vânturile reci sau căldura dogorâtoare nu au reușit să îl țină pe loc.Era uimitor cum reușea să-și clădească singur drumul,să-și deschidă singur calea prin lumea istovitoare,să-și planifice fiecare zbor.
O viață plină de calcule,de  zboruri,de lucruri ținute sub control mereu.
O viață plină de flori,ce l-au încântat mereu,din care își făcea mereu pat în zilele prea istovitoare.
Ar fi cuprins într-o clipită o întreagă lume de flori,cu o singură privire rece.
Și totuși într-o zi.......

Si totusi, intr-o zi … pe cand strabatea un camp cu fori, zari doi ochi mari negri – femeia fluture – si indulcit de privirea pierduta in care se oglindeau florile campului si el, se apropie de aceasta la inceput cu teama, apoi timid, curios, vrajit de frumusetea ei. Ar fi putut fi o floare, un inger ratacit pe pamant sau un fluture mai mare, dar era o fiinta omeneasca, al carei nume nu-l stia, dar avea sa-l afle …

S-a asezat pe o floare din preajma femeii-fluture si a vazut ca I-a zambit. Miscarea aceea imperceptibila de ridicare a colturilor gurii ei l-a fastacit si a dat sa zboare. Femeia-fluture l-a oprit cu un suspin: “Ramai prietene, bine-ai venit”. S-a asezat in palma ei catifelata, iar ea l-a ridicat aproape de ochii ei si inca o data I-a zambit. “Tu cine esti? De unde vii si unde te indrepti?

Fluturele a batut fin din aripi … atat de fin incat puteai spune ca a clipit, si i-a raspuns: Sunt un fluture nascut din soare si iubire. Vin de peste tot si zbor oriunde o floare se deschide. Acum m-am oprit sa te miros si sa ma bucur ca tu poti vorbi cu mine. Cum te numesti?
Fata-i zambi din nou si ii raspunse: ma numesc IUBIRE pentru cine ma iubeste, ma numesc SOARE pentru cine ma urmeaza, ma numesc FLOARE pentru cine se opreste, dar sunt pentru prietenii mei o fata de poveste care acum este dar care maine, poate nu mai este … Poti insa sa ma strigi simplu Eva.
Ametit de vocea suava a femeii-fluture se apropie de ea si mai mult si-i spuse: “Din departare pari un inger, mai de aproape un fluture mare, dar de aic,i de unde te vad acum, esti o floare cu vocea ca un cantec. Vrei sa ne jucam?
Fata-fluture se uita la el si rase: De ce nu? Iar el clipi de cateva ori din aripi si i se prinse in par. Ridicandu-se din campul cu flori femeia-fluture incepu sa cante un cantec de dor.
Ai o voce minunata Eva – spuse fluturele-calator. Iar ea ii raspunse imbujorata: Mi-a fost data sa-i pot canta printului orb …
Cum, ai un print? Unde este? Cine este? Vreau sa-l cunosc, striga el.
Ei bine, nu-l cunosc inca nici eu, dar mi s-a spus ca locuieste undeva departe in nord, printre muntii unde afinele de padure cresc mari ca niste mure. As vrea sa pot zbura si eu acolo sa-l privesc doar ca sa stiu de-i demn de inima ce-mi bate a poveste de amor.
Zici tu ca e departe?! As putea sa te port eu in zbor … dar spui ca-i orb? Cum asa Eva?
Orb este nu pentru ca ochii nu-i mai vad, ci este orb cu inima. Se spune ca o zana i-a furat inima si l-a orbit pentru ca sa nu mai poata iubi prea curand, iar el merge bajbaind prin munti si se ascunde in paduri de teama sa nu fie si mai mult decat orbit – schilodit de durerea ce ar putea sa-i vina din partea ielelor ce danseaza de dimineata pana seara-n asfintit.
Deci nu te cunoaste?
Ei bine nu.
Ce soarta! – isi spuse-n gand fluturele calator. Ce-ai spune daca am zbura acum chiar spre tara sa? intreba fluturele-calator.
Pai cum asa? zise fata
Uite, ma asez pe umarul tau si te voi purta peste munti si vai pana la printul orb de inima.
Zici ca poti? intreba femeia-fluture.

Da. M-am asezat. Pornim?
Acum? Chiar acum?
Da! Si se ridicara pana la cer, dar departe de nori. Au zburat si au tot zburat … Se mai opreau din cand in cand ca sa caute odihna si sa se mai hraneasca. In rest zburau, zburau, zburau. Au ajuns pe muntele alesului print orb, iar fluturele-I spuse: Hai sa ne odihnim si maine dimineata sa-l intalnim.
Fata clipi din ochii mari si negri si-I raspunse: vreau sa-l vad cand doarme. Am auzit ca daca in timpul somnului am sa-I pot saruta inima, dimineata cand se va trezi, nu va mai fi oarba inima sa.
Bine, sa mergem, doar de-asta am venit pana aici. Au mai zburat prêt de cateva clipiri de aripi de fluture si au ajuns la palatul in care locuia printul cu inima oarba. S-au strecurat pe holuri intortocheate si au ajuns la dormitorul acestuia.
Dormea dezvelit, cu bustul pe jumatate gol si cu o mana cazuta cazuta din pat, semn ca somnul il doborase pe tanarul nostru print nu de foarte curand. Soptind fluturele-calator o intreba atunci pe femeia-fluture: Am ajuns, el doarme, dar cum poti sa saruti o inima? Doar nu vrei sa i-o scoti din piept?!
Fata duse mana la gura si spuse: Sssss … Mai incet sa nu ne auda … Se strecura pe partea cealalta a patului si ajunse chiar langa el. Va trebui sa imi infrang frica si sa ma asez langa el, apoi cu ajutorul tau am sa-I picur pe buze roua, iar pe ochi am sa-I pun buzele mele. Daca se va trezi, suntem pierduti! Totul trebuie ca o atingere de fluture.
Dintr-o data fluturele-calator incepu sa faca piruete si sa dea din aripi agitat. Mai mult zbura inapoi decat inainte.
Ce s-a intamplat? intreba femeia-fluture. Ma ajuti cu roua?
Nu pot, spuse fluturele-calator. Nu pot si nici nu vreau.
De ce? il intreba fata
Pentru ca am sa te pierd. Tu esti Iubire pentru cine te iubeste, esti Soarele pentru cine te urmeaza, esti o Floare pentru cine se opreste si esti o fata din poveste care acum esti si maine … maine daca nu mai esti?
Fata-l lua pe fluturele-calator in palma si-i intinse buzele. Saruta-ma! Asa am sa fiu si ca tine, si cu tine: peste tot unde o floare se deschide.
Vibrand, acesta atinse buzele ei si i le saruta, apoi intr-o clipa capata o aura albastra ca un fluture-inger.

Multumesc, sopti el plin de placere.
Se apropiara de printul nostru orb de inima. Fluturele-calator acum inger picura roua pe buzele lui iar femeia-fluture il saruta pe ochi. Se uita la el si-i trecu usor mana prin par. In acel moment din siragul ei de perle se desprinse una si apoi toate cazura in pat peste print … Sa fugim, sa fugim spuse fluturele
Si perlele? intreba fata
Nu-i timp acum, se lumineaza! Si parasira incaperea in zbor …
Cand se trezi, printul vazu perlele ratacite in patul lui si pe podea … Cine-o fi fost in camera mea? Se intreba ridicandu-se si ducandu-se la fereastra. Un stol de fluturi dansa in jurul palatului sau. Deschise fereastra si spuse cu voce tare: Am ceva in piept si nu ma mai doare. Cui sa-i multumesc? Fluturii incepura un dans nebun si formara-n zbor un cuvant: EVA.
Uimit de asa intamplare printul puse o a doua intrebare: Si unde o gasesc sa-i multumesc? Fluturii dansara din nou si formara cuvantul “INIMA”.

Dar inima mea este oarba, nu pot iubi acum pe nimeni, deci nimeni nu poate locui in ea! Fluturii batand usor din aripi au mai format un cuvant. Mesajul era “VINDECAT”. Atunci el intreba: Dar cum? Si acestia formara cuvantul “IUBIRE”. Atunci printul se duse si se uita-n oglinda si se vazu cu totul transformat: ochii ii straluceau, inima-i tresarea de sub camasa iar buzele-i fierbeau. Alerga spre grajd, isi lua calul si iesi in curtea palatului intreband fluturii: Incotro?
Fluturii formara in fata lui un sir si-l purtara langa un rau din padure. Descaleca si vazu langa un copac un cap de fata. Se apropie vrajit, neputandu-si lua ochii de la ea, cu inima batandu-i mai sa sara din piept. Pe buzele ei fluturele statea adormit. Se uita la ea si asa cum dormea ea cu fluturele-i pe buze, cuprins de amor o saruta. In acel moment, trezit de apropierea printului, fluturele-calator a vrut sa zboare, dar nerabdarea acestuia nu i-a permis sa se indeparteze suficient, asa ca, in loc sa zboare si sa-i priveasca pe cei doi, s-a transformat in IUBIRE.
Eva s-a trezit intr-o sarutare divina, si-a imbratisat printul si au continuat sa se sarute. Cand s-au linistit Eva a intrebat: Unde este fluturele ce-l aveam pe buze? Iar raspunsul lui, si-al tuturor indragostitilor: Il simt in stomac de fiecare data cand ma uit la tine.
 Gabriela Pacea
12. Vara(fragment).....George Coșbuc - Apr 24, 2012 10:21:00 AM
Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină -
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!
13. Fluturi....Flori.... - Apr 24, 2012 10:04:00 AM
FluturiFlori purtate de-adiere spre cleştarul unor ciuturi.monostih de Eugen Deutsch

FloriCovor de flori parfumate,
Toate frumos colorate,
Sporesc farmecul naturii,
Lângă verdele pădurii.
........................
Flori de măr, flori de cais,
Flori de viaţă, flori de vis.poezie de Dumitru Delcă
14. O, vino Mai cu soare..... - Apr 17, 2012 10:59:00 AM
O, vino Mai cu soare, cu verzile câmpii,
Şi susur de izvoare, cu floricele mii!
O, cât aş vrea să văd iar frumoşii ghiocei
Pe lunca-mpodobită, drăguţii mieluşei! Să vină vremea bună sub cerul însorit
Şi firea să ne spună că totul s-a înnoit.
O, cât aş vrea să văd iar frumoşii ghiocei
Pe lunca-mpodobită, drăguţii mieluşei! Să vină păsărele, şi-n crâng privighetori
Şi cucul să ne îngâne, voios de mii de ori!O, cât aş vrea să văd iar frumoşii ghiocei
Pe lunca-mpodobită, drăguţii mieluşei!
15. Flori ,fluturi si ouă încondeiate - Apr 17, 2012 10:35:00 AM
Cine zboară printre floriÎn zig-zag, de-atâtea ori?Uite-aicea, pe o floare,Patru aripi de culoare.
16. Chiar în ziua de Florii! - Apr 8, 2012 6:29:00 AM
Azi e mare sărbătoare
Aş dori şi tu să vii;
Va fi floare lîngă floare,
Chiar în ziua de Florii.

Florile de primăvară
Se vor aduna cu toate,
După ce se lasă seară
În culori vii, minunate.

Te aştept în faţa porţii,
La acest mirific bal;
Eu voi fi Regina Nopţii,
Tu - un Crin Imperial!

Vor veni mulţi Ghiocei
Cu frumoasele Narcise
Ei, sunînd din clopoţei,
Ele - coborînd din vise!

Iată, balul a-nceput!
Flori s-alegi de care vrei...
Zăresc nişte Panseluţe,
Iar în stînga, lîngă ele,
Aşezate la măsuţe,
Azalee şi Lalele.

Iar acum, către sfîrşit,
Îmbrăcat frumos în frac,
Am văzut că a venit
Şi bătrînul Liliac.

Lîngă el mergea lejeră
O frumoasă Imortelă...
Vă aştept în premieră
De Florii, dar mai spre seară!
Să aveţi la butonieră,
Numai flori de primăvară.

Acum vă urez de Florii
De iubire s-aveţi parte,
Cu fiinţa cea mai dragă!
În Ziua Sfântă de Florii,
La Mulţi Ani şi bucurii !

Florin Petrache
17. Insomnii de primăvară - Apr 5, 2012 9:49:00 AM
Se-agită natura pe verde să treacă
În aer grupată-i în stol feeria
Mireasa grădinii, caisul ne-neacă
În valuri de-arome stârnind insomniaConcert de chitare cu pene în vânt
Provoacă în arii la sol bucuria
În verde se-mbracă tot ce e pământ
Culoare ce-nseamnă de fapt insomniaE  cerul o mare cu valuri de fum
Natura-i pictată, i-ascult simfonia
Las totul pe seama ce-a fost şi acum
Încerc să înving din mers insomnia...Se-agită natura pe verde să treacă!...poezie de Gheorghe Gurău
18. Primăvara - Apr 3, 2012 5:06:00 PM

A sosit lăstunul,
Înfloreşte prunul,
Zările-s senine -,
Fluturi pe coline.
În zăvoaie mieii,
Papă brebeneii.
Într-un nuc,
Un cuc,
Strigă ca năuc.
Noi încingem jocul
Veseli în tot locul.poezie pentru copii de Girel Barbu
19. Odă simplisimei flori - Mar 30, 2012 12:10:00 PM

Păpădie, ecumenică floare,
după a ta aurie ardoare
- pe nescrisele file -
anul îsi hotărăste fericitele zile.

De un pean te-nvrednicesti,
tu, neluată in seamă, floare de rând.
Sământă să faci pe pământ
e tot ce doresti. Alt gând nu porti.
Dar înfloresti si asfintesti
alcătuind o aureola de sfânt.


Lucian Blaga
20. Înfloresc grădinile - Mar 30, 2012 12:01:00 PM
Infloresc gradinile
Ceru-i ca oglinda
Prin livezi albinele
Si-au pornit colinda
Canta ciocarliile
Imn de veselie
Fluturii cu miile
Joaca pe campie
Joaca fete si baieti
Hora-n batatura
Ah , de ce n-am zece vieti
Sa te cant, natura?
Ah , de ce n-am zece vietï
Sa te cant, natura?

Versuri de la: http://www.versuri.ro/
21. Primăvara în culori..... - Mar 28, 2012 4:51:00 PM
Primăvara


In trăsura de argint
Printre flori o văd venind
Pe printesa primăvară,
Chiar din nori acum coboară.

Patru fluturi mititei
Prinsi sunt la caleasca ei,
Dând iute din aripioare
Ca sageata prind sa zboare.

Sunt la-ntrecere cu vântul
Neaua s-o-nghita pământul
Isi incep ziua de muncă
Florile trezind in luncă.


Si apoi fara zăbavă
Trec deasupra de livadă,
Sub raze blânde de soare
Pocnesc boboceii-n floare.


Ciresii parcă-s mirese ,
Flori albe-au pe alese,
Merii-n voaluri sclipitoare
Domnisoare-s de onoare.

Ia priviti din glie bobul
Cum se scutura de somnul
Ce-l tinu o iarna-ntreagă
Si-acu iese-n mare graba.

Să se nalte cate-un pic,
Mare se vrea si voinic,
Să umple in vara carul,
Plin ochi sa facă hambarul.

Umplu iar ogoarele
De cu zori tractoarele,
Fac pe dezinvoltele
Ingrijind recoltele.Valeria http://www.parinti.com
22. Concertul în luncă - Vasile Alecsandri - Mar 14, 2012 12:59:00 PM

În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună,
Floarea oaspeţilor luncii cu grăbire se adună,
Ca s-asculte-o cântăreaţă revenită-n primăvară
Din străinătatea neagră, unde-i viaţa mult amară.

Roi de flăcări uşurele, lucioli scânteitoare
Trec în aer, stau lipite, de luminărele-n floare
Răspândind prin crengi, prin tufe o văpaie albăstrie
Ce măreşte-n mezul nopţii dalba luncii feerie. 
Iată, vin pe rând, păreche, şi pătrund cole-n poiană
Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană,
Frăţiori şi romăniţe care se aţin la drumuri,
Clopoţei şi măzărele, îmbătate de parfumuri. 
Iată frageda sulcină, stelişoare, blânde nalbe,
Urmărind pe busuiocul iubitor de sânuri albe.
Dediţei şi garofiţe, pârguite-n foc de soare,
Toporaşi ce se închină gingaşelor lăcrimioare. 
Vine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la vie,
Nufărul din baltă vine întristat, fără soţie,
Şi cât el apare galben, oacheşele viorele
Se retrag de el departe, râzând vesel între ele.  În poiană mai vin încă elegante floricele,
Unele-n condurii doamnei şi-n rochiţi de rândunele,
Altele purtând în frunte, înşirate pe o rază,
Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază.

Ele merg, s-adună-n grupe, se feresc de buruiene
Şi privesc sosind prin aer zburători cu mândre pene,
Dumbrăvenci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasă,
Ciocârlii, oaspeţi de soare, rândunele,-oaspeţi de casă. 
Mierle vii şuierătoare, cucul plin de îngâmfare,
Gaiţa ce imitează orice sunete bizare,
Stigleţi, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă
Şi duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă.  Iată, vin şi gândăceii în hlamide smălţuite;
Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite,
Şi culbeci care fac coarne purtându-şi casa-n-spinare...
La ivirea lor poiana clocoteşte-n hohot mare.  Iată-n urmă şi albine aducând în gură miere...
Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere,
Apoi sorb limpidea rouă din a florilor potire,
Şoptind florilor în taină blânde şoapte de iubire. Dar, tăcere!... Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude!...
Toţi rămân în aşteptare. Cântăreaţa-ncet prelude.
Vântul tace, frunza deasă stă în aer neclintită...
Sub o pânză de lumină lunca pare adormită. 
În a nopţii liniştire o divină melodie
Ca suflarea unui geniu pintre frunze-alin adie,
Şi tot creşte mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă,
Pân' ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă.

Gânditoare şi tăcută luna-n cale-i se opreşte,
Sufletul cu voluptate în estaz adânc pluteşte,
Şi se pare că s-aude prin a raiului cântare
Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare. E privighetoarea dulce care spune cu uimire
Tainele inimii sale, visul ei de fericire...
Lumea-ntreagă stă pătrunsă de-al ei cântic fără nume...
Macul singur, roş la faţă, doarme, dus pe ceea lume!  
23. Flori ,fluturi și prietenie - Mar 14, 2012 10:24:00 AM
Gradina despre care vorbesc era cu adevarat frumoasa. Nu stiu sa fi vazut in alta parte atat de multe flori la un loc intr-o ordine atat de desavarsita. Straturile si rondurile erau organizate nu doar dupa culoare si marime ci mai ales in functie de miros. O simfonie de parfumuri gadila placut simturile celor care aveau privilegiul sa se preumble prin locul de prea putini stiut si toti poposeau cu cel mai mare drag printre trandafiri. Mai ales ca, in acea vara, pentru prima oara printre flori isi iti capul un boboc galben.
Nimeni nu poate explica de ce a aparut asa ceva in marea trandafirie, dar frumusetea lui era atat de mare ca oricum nu si-au batut prea mult capul, sa afle adevarul. Habar nu avea cat de frumos era, caci nimeni nu exclama in preajma lui mai mult decat vai!
Intr-o zi, in locul despre care va povestesc, au poposit si cativa fluturi. N-aveau deloc o reputatie frumoasa: luasera la rand toate gradinile de prin partea locului. Dintre toti inaripatii, cel mai colorat s-a indreptat glont spre trandafirul galben si un milimetru daca mai indraznea sa se apropie i-ar fi sorbit nectarul dintr-o suflare.
Cu un nod in… gat sa-i spunem, bobocul a apucat sa-l implore sa-l mai pasuiasca putin, caci abia de o zi inflorise. L-au impresionat pe fluture, cum nu, suspinele florii, asa ca, dupa ce si-a potolit poftele in vecini, s-a intors la noul sau prieten, cu gandul sa afle totul despre el.
Si a doua zi, ba chiar si in a treia, caci bobocul continua sa fie regele gradinii, cei doi pareau nedezlipiti. Ba povesteau, ba picoteau in bataia soarelui, ba mai pleca fluturele sa manance prin vecini… desertul i-l servea bobocul galben, putin din nectarul sau, doar cat sa stie fluturele cat de dulce e el, nu mai mult, altfel s-ar fi ofilit imediat!
N-a trecut mult timp si, dupa cum ii era obiceiul, roiul de fluturi a aflat despre o alta gradina, culmea! mult mai parfumata. Cu totii si-au luat zborul, cu tot cu amicul bobocului galben. Despartirea a fost scurta si floarea era convinsa ca prietenia nascuta in acea vara va dura pentru totdeauna. Ba mai mult, fluturele i-a promis ca o sa treaca in fiecare zi in vizita, chiar daca nu va putea zabovi prea mult!
Si, daca trandafirul abia isi putea stapani lacrimile in fiecare seara in care isi dadea seama ca nici in acea zi prietenul lui n-a venit sa-l vada, fluturele nostru isi facuse prieteni peste tot unde mergea cu marea sa familie. Evident, tuturor le spunea ca el nu e genul care sa zboare din floare in floare.
Toate lacrimile trandafirului l-au secat, pana la urma. Petalele bobocului frumos de odinioara cadeau una cate una, spre spaima unui alt fluture care auzise de faimoasa prietenie din gradina de neuitat. A stat langa ce mai ramasese din frumoasa floare si nu dulceata nectarului demult secat l-a atras, ci duiosia cu care trandafirul ii povestea de vremurile bune.
Puternicul soare ale unei dupa-amieze fierbinti a secat si ultima picatura de viata din galbenul trandafir. L-a jelit doar noul fluture, dar si paznicul ori oamenii care veneau sa viziteze gradina i-au simtit lipsa. Nimeni nu stie daca prietenul ei a mai trecut pe acolo, in amintirea dulcilor clipe de odinioara.
De atunci, oamenii isi amintesc cu drag despre prietenia dintre un fluture ca oricare altii si un trandafir galben dintr-o mare de flori rozalii. Trandafirul galben, de altfel, e simbolul prieteniei adevarate. Aceea in care exista compasiune, sprijin si iubire.
 http://gramo.ro
24. Citate, maxime, cugetari si aforisme despre flori - Mar 14, 2012 10:04:00 AM

“A analiza fermecul florilor este ca si cum ai diseca muzica, adica a analiza unul dintre acele lucruri de care este mai bine sa te bucuri decat sa incerci sa le intelegi intru totul.” Henry T. Tuckerman “A culege o floare este o placere atat de mare fata de a o observa doar sau a o fotografia. Asa ca, odata cu trecerea anilor, am cultivat in gradina cat mai multe flori am putut, pentru a fi culese de catre copii.” Anne Scott-James “A fi coplesit de parfumul florilor reprezinta o forma dulce de a fi invins.” Beverly Nichols“Acolo unde infloresc florile exista inca speranta.” Lady Bird Johnson“Am putea oare sa concepem ce ar fi devenit omenirea daca nu ar fi cunoscut florile?” Maurice Maeterlinck“Asa cum o floare de lotus se naste din apa, creste in apa si se inalta din apa pentru a sta deasupra ei neintinata, la fel eu m-am nascut in lume, am crescut in lume si am invins-o, traind neintinat de lume.” Buddha“Atunci cand se deschid florile, albinele vin neinvitate.” Ramakrishna “Cand nu mai in buzunar decat doi banuti, cumpara-ti cu unul o bucata de paine, iar cu celalalt un crin.” Proverb chinezesc“Cel mai fericit este acela care are puterea de a aduna intelepciune de la o floare.” Mary Howitt“Cerul saruta pamantul prin ploaie, pamantul saruta cerul prin flori.” Rabindranath Togare“Credinta mea este ca fiecare floare, se bucura de aerul pe care il respira.” William Wordsworth“Cu cateva flori in gradina mea, jumatate de duzina de picturi si cateva carti, as putea trai fara a simti invidia.” Lope de Vega“Culege o floare atunci cand este gata de a fi culeasa.” Proverb chinezesc“Daca am putea vedea in mod clar miracolul unei flori, intreaga noastra viata s-ar schimba din temelii.” Buddha“Daca nu ai fost niciodata cutremurat pana in adancurile sufletului de o floare deschisa in primavara, poate ca sufletul tau nu va cunoaste nicicand inflorirea.” Audra Foveo“Daca nu ar exista nimic altceva care sa ne puna pe ganduri, destinul florilor ar trebui sa ne intristeze.” John Lancaster Spalding “De milioane de ani florile fabrica spini si de milioane de ani, totusi, oile mananca florile. Oare nu-i ceva serios sa cauti sa intelegi de ce florile se ostenesc sa mai fabrice spini care nu ajuta la nimic?” Antoine de Saint-Exupery“Descopera samanta din adancurile inimii tale si creste-o intr-o floare.” Shigenori Kameoka“Despica trunchiul unui cires si nu vei gasi nici o floare, dar adierile primaverii dau nastere unei miriade de flori.” Ikkyu Sojun“Diferite flori sunt placute de diferiti oameni.” Proverb chinezesc“Doar rupandu-i petalele, nu ai cum sa aduni frumusetea unei flori.” Rabindranath Tagore “Dragostea asteapta pe marginea unei petale.” William Carlos Williams“Dragostea este singura floare care creste si infloreste fara ajutorul vreunui anotimp.” Kahlil Gibran“Dumnezeu a iubit florile si a inventat sufletul. Omul a iubit florile si a inventat vaza.” Jacques Deval“Fericirea tinuta pentru sine este o samanta, fericirea impartasita este o floare.”“Fiecare copil este un naturalist innascut. Ochii lui sunt, prin natura, deschisi catre maretia stelelor, frumusetea florilor si misterul vietii.” R. Search“Fiecare floare este un suflet deschizandu-se catre natura.” Gerald De Nerval“Floarea este metafora inefabila a naturii, incropita in versurile verdelui.” Andreea Trifu“Floarea este poezia reproducerii. Este exemplul eternei seductii a vietii.” Jean Giraudoux“Floarea nu este floare in sine, ci in oglinda altui suflet.” Valeriu Butulescu“Floarea nu stie cat de scumpa e frumusetea ei.” Rabindranath Togare“Florile creeaza cele mai fermecatoare geometrii: cercuri precum soarele, ovaluri, conuri, spirale si o varietate de excentricitati triunghiulare care, vazute printr-o lupa par a fi o friza liliputana a unor siluete psihedelice.” Duane Michals“Florile de la sfarsitul iernii si inceputul primaverii ocupa un loc de seama in inimile noastre, indiferent de marimea lor.” Gertrude S. Wister“Florile lasa putin din parfumul lor in mana care le daruieste.” Proverb chinezesc“Florile mi-au vorbit mai mult decat as putea marturisi prin vorbe. Ele sunt hieroglife ale ingerilor, iubite de toti oamenii datorita frumusetii lor, desi exista cativa care pot descifra fragmente ale intelesului lor.” Lydia M. Child“Florile nu au speranta. Pentru ca speranta inseamna maine, iar florile nu poseda decat ziua de astazi.” Antonio Porchia“Florile reprezinta adevaratul limbaj al dragostei.” Park Benjamin“Florile sunt cele mai frumoase lucruri facute de Dumnezeu, in care El a uitat sa aseze si un suflet.” Henry Ward Beecher“Florile sunt poeziile pamantului.” Valeria Mahok“Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arata cat de mult ne iubeste.” Johann Wolfgang von Goethe“In gradina mea exista un mare spatiu rezervat sentimentelor. Gradina mea cu flori este in acelasi timp gradina mea cu ganduri si vise. Gandurile cresc la fel de libere precum florile, iar visele la fel de frumoase.” Abram L. Urban“In speranta de a ajunge pe luna, oamenii trec cu vederea florile ce isi deschid petalele la picioarele lor.” Albert Schweitzer“Micuta floare, daca as putea sa inteleg ce esti tu cu adevarat, cu radacina cu tot,
ar trebui sa aflu ce este Dumnezeu si ce reprezinta omul.” Tennyson“Natura florilor consta in inflorire.” Alice Walker“Nici o poetica din lume nu atinge perfectiunea si semnificatia celei mai timide flori.” Mircea Eliade“Nimeni nu poate avea o dragoste sanatoasa fata de flori daca nu le iubeste pe cele salbatice.” Forbes Watson“Nu am stiut ce inseamna narcisismul pana cand nu am avut propria mea narcisa.” Charles Kuralt“Nu cred ca am vazut vreodata ceva mai frumos decat floarea de clopotel pe care o priveam. Am cunoscut, atunci, prin ea, frumusetea lui Dumnezeu.” Gerald Manley Hopkins“Nu trebuie sa te iei niciodata dupa ceea ce spun florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi.” Antoine de Saint-Exupery“O floare este o buruiana educata.” Luther Burbank“Oamenii de pe o planeta fara flori pot gandi ca ar trebui sa fim innebuniti de bucurie tot timpul datorita faptului ca avem astfel de minunatii in jurul nostru.” Iris Murdoch“Oare florile sunt geloase pe fluturi ca pot zbura sau fluturii sunt gelosi pe flori ca pot inmiresma?” Andreea Trifu“Painea hraneste trupul, este adevarat, dar floarea este hrana sufletului.” Coranul“Pamantul rade prin flori.” Ralph Waldo Emerson“Parfumul e istoria unei flori.” Emil Cioran “Parfumurile sunt sentimentele florilor.” Heinrich Heine“Poate ca ar fi trebuit sa devin un pictor al florilor.” Claude Monet“Sunt flori peste tot pentru cine vrea sa le vada.” Henri Matisse“Toate florile de maine sunt in semintele de azi.” Proverb indian“Vine o vreme cand riscul de a ramane inchisa intr-un boboc este mult mai dureros decat cel de a inflori.” Anais Nin “Violetele din munti au sfaramat stancile.” Tennessee Williams “Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se inalta din sufletele vestede.” Nicolae Iorga“Ce loc dezolant ar fi lumea fara nici o floare!Ar fi ca o fata fara suras, ca o petrecere fara un bun venit.Nu sunt, oare, florile stelele pamantului,Iar stelele, florile cerului.” A. J. Balfour“Singuratic si erect, dedesuptul potopului primar de lumina, Un crin! La fel de pur precum oricine dintre voi.” Mallarme http://interferente.ro
25. Poezii de primăvară - Mar 6, 2012 6:17:00 PM

George Dumitrescu
I - Muguri
Din ciclul "Sonete de primăvară"

Asemenea cornitelor de iadă,
Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.
Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,
Butucul vitei plânge în ogradă.
Miros de frunze arse, fum de ruguri
Si vrăbiile gurese-n livadă.
Pământul abureste din zăpadă,
Cutreerat în carnea lui de pluguri.
O dulce ameteală te colindă
 Si geana bate: fluture-n lumina.
Mustind de sevă, pomii din gradină
Au prins golase ramuri sa-si întindă
 Si-asteaptă dimineata aprilină
 În albe policandre sa-i aprindă.