Despre mine

Mihai Carmen

http://charmiiin.blogspot.ro/

Blogs Home » Edu » Cultura » Charmiiin

Charmiiin

Urmaresc dezvoltarea personala, aflarea de noi informatii, socializarea si amuzamentul.

Articole Blog

01. Cum sa faci networking - o abilitate "must have" - Mar 31, 2015 1:00:00 PM
Hello!

Astazi m-am gandit sa scriu despre networking.
De ce? Ei bine, pentru ca noi oamenii suntem fiinte sociale si sta in ADN-ul nostru sa ne construim relatii. De fapt, fiecare dintre noi face acest lucru in mod involuntar, ajungand in diferite situatii si contexte. Insa, eu vreau sa ma concentrez pe crearea unui cerc social strategic.



Trebuie sa subliniez inca de la inceput ca networkingul nu este o baza de date, ci mai degraba ceea ce se intampla dupa ce ai facut cunostiinta cu anumiti oameni. A face networking este o capacitate care exista in fiecare dintre noi, dar pe care o putem dezvolta, invatand cum sa vorbim cu oamenii, ce subiecte pot fi abordate, cum sa vorbim despre noi, s.a

Pentru ca este de asemenea un foarte bun exercitiu de dezvoltare personala, networkingul ne ajuta sa capatam mai multa incredere in noi, sa invatam sa lasam o foarte buna impresie si bineinteles sa iesim din zona de confort, mergand la evenimente.

Cum sa faci networking strategic:

- Participa la evenimente unde poti intalni oameni din domeniul tau de activitate, sau din domeniul de care esti interesat si care au un nivel profesional mai mare decat al tau. De asemenea e recomandat sa ne interesam si de oameni din domenii conexe cu ale noastre, de la care putem sa aflam noutati, tendinte, informatii utile.



- Stabileste-ti obiective: cate persoane vrei sa cunosti, pe cine (daca exista cineva anume).
- Este de preferat sa mergi singur la evenimente. Atunci cand mergi cu cineva cunoscut, exista tentatia sa te concentrezi pe discutiile cu el/ea si sa nu te preocupi de networking.
- Atunci cand vorbesti cu cineva - Spune-ti numele, compania si domeniul de activitate. Vorbeste clar. Pune intrebari despre persoana din fata ta (atat profesionale - despre planuri, strategii, etc - cat si personale - oamenii au tendinta sa vorbeasca mai usor despre familie, de exemplu) si asculta-o cu atentie. Atunci cand povestesti despre tine, nu te concentra pe calitati, vei trezi suspiciuni. Este normal sa avem defecte, suntem oameni. Incearca sa il faci curios pe interlocutor, va vrea sa afle mai multe.
- Ofera cartea de vizita. 




Dupa terminarea evenimentului poti sa ii scrii persoanei (sau persoanelor) cate un e-mail personalizat - despre ce ai tinut minte din discutie relevant, o intrebare (poti sa ceri un sfat sau o parere) si mai ales cere o alta reintalnire, intr-un cadru neutru unde se poate dezvolta relatia tocmai construita. Este foarte important ca mai intai sa oferi ajutor (nu sa il ceri)



02. Si am spus da. O poveste de iubire - Elizabeth Gilbert - Mar 25, 2015 12:38:00 PM
Nu am mai povestit de mult despre o carte. Nu pentru ca nu am mai citit, ci pentru ca am fost prinsa cu altele. Dar azi m-am decis sa va povestesc un pic despre cartea asta, numita "Si am spus da." de Elizabeth Gilbert. (Pentru cine nu stie cine e tanti scriitoreasa asta, tot ea a scris si best-seller-ul " Eat. Pray. Love ")

Ideea este in felul urmator: Cartea reprezinta povestea ei de dragoste - dupa un divort dramatic si care a secat-o de puteri (sunt convinsa ca ati vazut macar filmul). Este deci o continuare a romanului mai sus mentionat. Povesteste cum l-a cunoscut pe Felipe - un domn cu 17 ani mai mare (nu sunt sigura, dar asa imi amintesc), din America de sud (Brazilia mai concret) si toate peripetiile prin care au trecut. O sa mentionez aici ca a existat un conflict de cetatenie pentru Felipe - motiv pentru care cei doi vor calatori vreme de cativa ani in toata lumea, in special in zona asiatica. Din cauza ca Felipe nu avea cetatenie, cei doi sunt fortati sa se casatoreasca pentru a putea locui impreuna si de aici incep toate grijile despre daca acest lucru e bun, aduce ceva nou, etc.



Ceea ce mi-a placut in special la carte este faptul ca e foarte bine documentata (din simplul motiv ca trecand printr-un divort sfasietor, Liz nu vrea sa mai treaca niciodata prin aceleasi suferinte) si citeste foarte mult tot ce poate despre Casatorie. Se povesteste din punct de vedere istoric - care erau motivele creeri celulei care sta la baza societatii.

In Antichitate se casatoreau pentru protectie, vanat - in principiu pentru functiile de baza necesare supravietuirii. In Evul mediu - pentru protejarea averilor. In societatea contemporana oamenii se casatoresc din dragoste si explica de ce nu mai rezista casatoriile (vine cu exemple clare, statistici, etc)

Povesteste chiar si ce inseamna casatoria in locuri diferite ale planetei, cum ar fi in Vietnam, unde da peste o minoritate. V-as povesti mai multe, insa daca cineva dintre voi se decide sa citeasca cartea, i-as strica placerea descoperirii unor detalii frumoase.



Citate care mi-au placut:

"Casatoria este o prietenie recunoscuta de politie."

"Inainte sa pleci la razboi, spune o rugaciune. Inainte sa pleci pe mare, spune doua rugaciuni. inainte sa te casatoresti, spune 3."

""Zeus a abatut asupra omenirii cea mai groaznica dintre toate suferintele posibile: senzatia surda, permanenta ca nu suntem intru totul intregi. Incepand din acel moment, oamenii urmau sa se nasca avand sentimentul ca le lipseste o parte - jumatatea pierduta, pe care o iubim aproape mai mult decat ne iubim pe noi insine - si ca acea parte lipsa se gaseste pe undeva, rotindu-se in univers sub forma altei persoane. Prin uniunea cu celalalt ne vom putea reintregi in forma originala si nu vom mai fi niciodata nevoiti sa simtim singuratatea." p. 107

"Problema cu dragostea oarba e ca ea este, evident, un miraj, un truc vizual, mai bine zis un truc al sistemului endocrin. Dragostea oarba nu e chiar acelasi lucru cu dragostea; mai degraba e varul de-al doilea, dubios, al dragostei, cel care se imprumuta mereu de bani si care nu e in stare sa isi pastreze nicio slujba. Cand te indragostesti orbeste de cineva, nu te uiti cu adevarat la persoana respectiva; esti doar captivat de propria reflexie, imbatat de un vis de implinire pe care l-ai proiectat asupra unui strain absolut. " p. 109

"Schopenhauer credea ca, in relatiile amoroase, oamenii sunt ca niste porci-spinosi intr-o noapte rece de iarna. Ca sa nu nghete, animalele se strang unele langa celelalte. Dar imediat ce se apropie indeajuns pentru a-si oferi caldura atat de necesara, sunt strapunse de tepii celor stransi langa ei. Din reflex, pentru a preveni durerea si iritarea apropierii prea mari, porcii spinosi se departeaza unii de ceilalti. Dar odata despartiti, li se face iar frig. Fiorii ii fac sa se apropie din nou, doar pentru a se rani iarasi in tepii vecinilor. Asa ca se retrag din nou. Apoi se apropie din nou. La nesfarsit.

Pentru cei interesati sa citeasca aceasta carte in format pdf, puteti face urmatorii pasi:
https://www.facebook.com/groups/bibliotecatadigitala/ => Join, search, download. :) 

Bonus:
https://www.youtube.com/watch?v=2i1_3RUnJdI
03. Saptamana cu numarul 3 - Mar 22, 2015 3:01:00 PM
.. sau mai sunt doar 97 de zile pana vin acasica! :))

Astazi am sa va vorbesc despre asa de multe lucruri, incat nu stiu cu ce sa incep. Am avut o saptamana plina, din toate punctele de vedere si cred ca incep sa inteleg complet despre ce e vorba cu toata perioada asta de studiu in alta tara. Nu stiu daca sa-mi dau cu parerea prea tare, intrucat scopul blogului meu e informarea obiectiva.., insa am sa inserez pe unde simt nevoia opinia mea.

Pana sa incepi sa citesti, cititorule, deschide melodia asta:
https://www.youtube.com/watch?v=0Wv3Ya9nskA

O sa incep iar cu ziua de Luni:
- pana acum Lunea am cate doua cursuri, cu o pauza de doua ore intre ele. Primul dintre ele se numeste Agrar- und Regionalsoziologie (nu cred ca e nevoie de traducere) si sunt intr-un fel de relatie iubire-ura cu acest curs. De ce? Ei bine, materia e super tare, proful e super tare, limba de predare e super grea! (o sa va povestesc un pic mai incolo despre limba germana)

Revenind la prof, este un om plin de viata, frumos si dornic sa isi ajute studentii. Plus ca are o atitudine foarte draguta, in sensul ca vine in papuci la cursuri, ne povesteste tot felul de anecdote si e genul de om pe care il vrei in jurul tau pentru ca ai super multe de invatat de la el.

Cel de-al doilea curs, desi dupa nume e super interesant - Sociologie contemporana - este cel mai plictisitor din intreaga lume. Si vorbeste asa de ciudat, cu accentul lui de tirolez. Am stat si m-am gandit daca in Romania am avut vreun prof asa de plictisitor si nu mi-a venit nimeni in minte. Ma amuza in schimb atunci cand spune "Ja", pentru ca o face in dialectul lor si ii iese un "Yo" foarte funny. (App de asta, in loc de "zwei" (doi), se zice "zwo") Si nu sunt eu singura persoana care se plictiseste de moarte la acest curs, unde acest prof vorbeste ca un Televizor, nu-l intereseaza daca materia ajunge la noi, daca ne pasa sau nu. Doar ca oamenii sunt mult mai civilizati aici si desi se vede pe fata lor ca nu si-ar dori sa fie la acest curs (se uita pe tavan, efectiv au o fata tampa) - nimeni nu face altceva, nu se joaca pe telefon, nu sta de vorba.

Nu stiu daca am zis, dar aici prezenta la cursuri nu e obligatorie, poti sa te ridici si sa pleci oricand ai chef, fara nicio suparare.

Marti:
Am fost la Landesmuzeum (de unde mi-am luat cu 8 Euro un kombiticket cu care pot sa vad in total 5 muzee) A fost dragut, interesant si mai presus de toate, amuzant. Voi lasa pozele sa vorbeasca de la sine, ca de obicei:




Da, acolo erau si doi lei! Romania was here :))











Miercuri:Am avut seminarul de Statistica (SPSS) unde am inceput sa inteleg in sfarsit despre ce e vorba (datorita mie, evident, :)) ca am invatat singura)
Joi:Am avut un seminar in care s-a vorbit jumatate de ora despre paine (nu exagerez!) si daca e moral sa o aruncam (pe cea vreche de doua zile) in vreme ce altii nu au ce sa manance. Desi am intarziat, oamenii sunt foarte relaxati, nu are nimeni nicio problema si poti sa intri (comparativ cu Ro, unde am avut profi care nu mai permiteau intrarea dupa ce a intrat respectivul in clasa). Oamenii sunt foarte relaxati si poti sa iti dai seama de asta dupa pozitia corpului. Aici e posibil sa ma influenteze fundalul meu educational, dar statul tolanit in vreme ce vorbesti cu un profesor mi se pare nepoliticos.
As vrea sa fac aici o mica mare paranteza si sa va povestesc despre toleranta de aici. Vad in fiecare zi destul de multi oameni super tatuati, cu multe piercinguri, vopsiti si tunsi la par in felurite moduri. (Si nu doar oameni tineri, de o seama cu mine, ci si femei in varsta, gen la 50 de ani). Si la inceput ma socau, mi se pareau dubiosi si incercam sa ii evit. Dar apoi mi-am dat seama ca nu trebuie sa judec dupa aparente (o intreaga discutie aici) si ca fiecare ESTE LIBER SA FACA CE VREA. Greseala mea este ca mereu fac comparatii cu Romania, cu Bucuresti si chiar cu Constanta. La noi, daca vrei sa ai o cariera sa zicem in mediul academic, nu prea iti permiti sa te tatuezi in ultimul hal. Ei bine, aici asta nu conteaza, daca simti ca un tatuaj pe tot spatele si maini iti da mai multa incredere in tine, go for it. Nimeni nu se va uita urat la tine si nu te va judeca in functie de modul in care arati, ci de ceea ce poti sa faci. 
Am vizitat Tiroler Volkskunstmuseum (Daca ajungeti in Innsbruck nu-l ratati, e impresionant!) + HofkircheDe asemenea va voi arata poze:








Vineri:Am vizitat Haus steht Kopf (pentru info suplimentare http://www.casamea.ro/lifestyle/turism/regiuni/haus-steht-kopf--casa-cu-%E2%80%9Csusul-in-jos%E2%80%9D-%E2%80%93-punct-de-atractie-in-austria-8532 )
Cam asta a fost saptamana mea.. 



04. Saptamana 2, Erasmus - Mar 14, 2015 8:03:00 PM
Hello :)

Iata ca a trecut (mult mai repede) ce-a de-a doua saptamana a mea in Innsbruck. Deja m-am obisnuit aici destul de bine. Nu e totul roz (inca) dar sunt pe drumul ala.

Luni:
Cumva (mi-am uitat esarfa mea mult iubita acasa) am reusit sa racesc destul de tare. Am avut doua cursuri (Agrar- und Regionalsoziologie si Gegenwartsgesellschaft). Drept sa spun, primul mi-a placut mai mult, proful este un om super, glumet si materia e captivanta. La finalul cursului a pus un filmulet de 8 minute cu niste glumite (din pacate erau spuse in accentul tirolez si nu am reusit sa inteleg prea multe), dar era o doamna care radea foarte comic. Am descoperit unde e Lidl-ul (si mi-am gasit paine ieftina :)) )

Marti:
Am avut primul curs de germana pentru Erasmus, intr-un CONTAINER (ati citit bine) :)). Profa este foarte tare, cursul a fost foarte amuzant si am plecat de acolo cu sperante si entuziasm. Colegii sunt din Franta, Italia, Spania si cativa din Estul Europei (gen state ex-rusesti)

Miercuri:
Am avut statistica (materie pe care in Romania am adorat-o) insa aici am urat-o din primele 5 minute :)). De ce? Pentru ca proful ar fi vrut sa facem interviuri telefonice (noroc ca m-a iertat si eu nu trebuie sa fac, ieeei), apoi sa prelucram datele si sa le prezentam. O intreaga chestie complicata, de care credeam ca am scapat. Apoi a trebuit sa lucram in SPSS (pe care il stiam cat de cat) insa surpriza! (neplacuta) calculatoarele sunt si ele toate in germana si efectiv nu stiam de unde si cum trebuie sa fac chestii. Alt minus pt mine a fost faptul ca proful vorbea EXTREM de repede. Una peste alta imi fac griji pentru acest curs :( dar am gasit o echipa draguta care m-a acceptat.

Joi:
Am avut din nou cursul de germana, unde am avut un joc destul de interesant. Am lucrat in echipa si fiecare echipa avea cate o listuta cu 8 cuvintele pentru care trebuia sa faca o definitie, astfel ca ceilalti sa ghiceasca cuvantul. A fost amuzant.

Vineri:
Ha! A fost o zi amuzanta, am iesit cu Georgiana si cu inca un roman (Vali) si am luat trenul 2 statii din Innsbruck pana in Hall in Tirol. Am vizitat oraselul si punctele cheie ale sale, dupa cum urmeaza:




Au si ei "moastele lor" :))Inainte sa plecam, Vali si Georgiana au mancat cu 10 Euro - all you can eat - undeva langa gara la un hotel - mancare asiatica (daca e cineva interesat de detalii, o sa ma interesez de numele hotelului)
Sambata:Azi am vizitat castelul Ambras (intrarea pentru studenti 5 euro - merita complet) si am admirat camera armelor, uniformele militare, un paun viu, superb, camera comorilor, bisericuta castelului si curtea. 










Bineinteles ca nu am uitat sa le lasam in caietul cu amintiri al castelului faptul ca Romania was here! ^_^Dupa am urcat pana la Hungerburg cu autobuzul (860 m altitudine) am admirat peisajul deosebit, iar Georgiana si Vali au urcat pana la Hafelekar cu telefericul (2256m), unde aparent a fost un vis. 
La pranz am mancat cu 8.60 - all you can eat - impreuna cu Georgiana mancare "traditionala". Seara am baut cate un suc/bere la Vapiana (locul asta a devenit preferatul nostru). (Au jeleuri la intrare, se intelege de ce e preferatul meu, iummmmi)
Cam asta a fost saptamana mea, pentru ca maine planuiesc sa stau si sa citesc pentru facultate. A voastra cum a fost?
Ps: Ce mi-a placut/ ce nu mi-a placut:
Saptamana asta am iubit: :-)- faptul ca ei isi aplauda fiecare profesor dupa fiecare curs (prin ciocanit in banca)- faptul ca urmeaza alegeri studentesti si fiecare "partid" si-a facut campanie electorala (am primit un creion, un post-it verde (www.gruenden-im-tirol.at) si un caiet. As fi putut sa primesc si cafea, dar nu consum.. deci :)- faptul ca vremea a fost superba.- colegii din grupa de germana - am avut super mult timp liber- mi-a trecut raceala foarte repede.
Ce nu mi-a placut:- am pierdut ceva nematerial deosebit de important pentru mine. :-(- am racit.- statistica

05. Prima saptamana in Austria, Innsbruck, Erasmus - Mar 8, 2015 5:57:00 PM
Hello all,

Scriu acest articol pentru ca azi sarbatoresc o saptamana de cand sunt in Innsbruck. A fost o saptamana grea, a trecut nu tocmai usor si mi s-au intamplat de toate (bine, nu chiar de toate :)) )

1. Invatamantul
Well, aici sunt cateva aspecte de punctat. In primul rand, ceea ce am observat eu, este ca mersul la facultate e gratuit. (exista o sansa sa ma insel, totusi) Trebuie sa platesti doar o taxa de ~20 de euro ca sa te inmatriculezi. Apoi, nu este la fel de sufocant ca in Romania. Aici am maxim 2 cursuri pe zi, cu o pauza de macar o ora intre ele. Si Vinerea libera :p. E drept ca fiecare VOrlesung (curs) si Seminar are 5 ECTS (puncte credit transferabile). Pana acum mi-am intalnit un singur profesor si seminarist (la aceeasi materie) si ambii au fost foarte draguti cu mine, mi-au spus ca daca am nelamuriri pot sa ii intrerup si sa pun intrebari si de asemenea, seminaristul mi-a spus ca la nevoie pot folosi limba engleza. Ca o paranteza, pentru cei care nu stiti/sunteti interesati, studiez in germana.

Facultatea arata foarte modern, se tin toate cursurile in aceeasi cladire (studentii la Universitatea din Bucuresti vor sti despre ce vorbesc) si mai departe voi lasa cateva poze sa vorbeasca de la sine.


Asta este doar facultatea de sociologie. 

Studentii au mai multe bancute unde pot sa stea si sa petreaca timpul, sa socializeze, sa manance, etc. Le cam lipsesc prizele, dar.. :D

Intrarea

Am avut indoieli daca sa pun sau nu si aceasta poza, insa mi se pare un semn al civilizatiei ca aici se strange gunoiul diferit si cred ca ar trebui sa adoptam si noi asta cat mai repede.

Adaptarea in Innsbruck:Asta e un al doilea aspect foarte important, zic eu. Trebuie sa inveti sa te gospodaresti (iar), ai nevoie sa cumperi tot felul de lucruri precum farfurie, castron, tacamuri (daca nu ai adus din RO), pahar, etc etc (am mai trecut prin asta o data, cand m-am mutat la Bucuresti, dar aici a fost de doua ori mai greu, nu ma intrebati de ce) Camera mea de camin pentru care platesc mai mult de jumatate din bursa Erasmus este o chestie pe care nu o sa insist, de teama sa nu ii fac de ras pe austrieci. Jenant, oricum si nu as fi dat niciodata atatia bani in alte conditii/alta situatie. Habar n-am, poate sunt eu vreo mofturoasa de prima mana si aveam niste asteptari pana la cer. Una peste alta, nu recomand statul in camin. :) Mai sunt si alte solutii, gasiti-le voi.
Prietenii:Doamne, ce greu e sa vii undeva unde nu ai niciun prieten! :)) Si nu-mi spuneti ca "scopul erasmusului e sa iti faci prieteni". Stiu asta deja. Ok, acestea fiind stabilite, in camin pe etajul meu stau numai oameni din Spania (spaniola mea ar trebui sa se imbunatateasca considerabil, no chico? :)) ) si niste tipi de nu-stiu-unde super pasionati de sporturi de iarna (deci cu care nu am multe in comun) si cu care nu am apucat sa vorbesc prea mult. La facultate inca nu mi-am cunoscut toti colegii, dar nimeni nu vrea sa vorbeasca cu "fata cea noua, din ROMANIA", nu? Adica, e ok, am vorbit cu cativa, m-au ajutat cand am avut nevoie de informatii, etc, insa.. nu cred ca o sa se lege vreo mega-prietenie intre noi :)) Sunt insa fericita ca am gasit-o pe Georgiana, o tanara domnita din Iasi, pasionata de multe lucruri comune cu ale mele cu care am petrecut weekendul si am vizitat cateva obiective turistice ale Innsbruckului si prin apropiere:

Vederea asupra orasului din Stadtsturm

Magazinul Swarovski
Orasul este extrem de curat, nimeni nu aruca nimic niciodata pe jos. 

E o gluma pe care doar vorbitorii de germana o vor intelege, pentru ca mie mi-e lene sa o explic. :D
Ieri am vizitat Gradina Zoologica din Innsbruck. DE-ZA-MA-GI-TOA-RE! In primul rand, au super putine animale. In al doilea rand, biletul pentru studenti costa 8.5 EURO. In al treilea rand au doar pasari originale din ALPI. (WTF? Care e scopul? De ce sa dau bani cand le pot vedea in padure? :)) ) In al 4-lea rand.. ei bine, nu exista un al 4-lea rand, merita doar evitata, desi peisajul muntilor este superb. :)

Ultimul dar nu cel din urma: lacul Achensee - foarte fain peisajul, zapada, sky, foarte frig, adancime 138 metri, suprafara 6.8 ha, whatever, nici nu mai stiu ce sa va zic despre el. Merita vizitat. Se ajunge cu trenul, vreo 8 statii din Innsbruck (pana la Jenbach) si apoi cu autobuzul. 

Romania was here! :) 
06. Erasmus.. - Mar 4, 2015 4:21:00 PM
.. sau cum sa te complici cand nu e cazul :)). Glumesc, o iesire din zona de confort e intotdeauna bine-venita. Well, am ajuns aici (Innsbruck, Austria) Duminica, azi fiind Miercuri si abia incep sa ma obisnuiesc. Mi-a fost extrem de greu, am plans doua zile pentru ca eram total debusolata si nu stiam incotro s-o apuc si ce naiba sa fac, ca nu cunosteam pe nimeni. Duminica, (1 martie chiar) am petrecut ziua prin aeroporturi. Am inceput cu dragul nostru Otopeni, ca doar deh, de ce nu? Dupa controlul de rigoare (care a inclus descaltatul pantofilor :)) ) m-am urcat frumusel in avion si am plecat catre Viena. In avion a fost primul soc. Nu intelegeam nimic din ce ziceau oamenii aia, nici in germana, dar nici in engleza. In fine, ajung la Viena.. toate bune si frumoase, astept un timp si iau avionul de Innsbruck. Imi mai revenisem si incepeam sa inteleg ce ziceau oamenii aia, era chiar amuzant si dragut. Cand am aterizat in Innsbruck am avut parte de o surpriza foarte frumoasa: avionul coboara super aproape de oras, pe langa munti, e deosebita privelistea, ce sa mai. M-a luat de la aeroport "meine Tandem-Buddy", o tipa foarte nice care m-a gazduit Duminica seara la ea acasa (pentru ca atunci cand am ajuns eu nu am putut sa imi ridic cheia de la camin). Luni. De dimineata m-am ocupat de chestiile administrative, m-am inregistrat la facultate, unde am platit o taxa de ~ 20 de euro, am primit un card si o foaie cu nr matricol si niste date ca sa pot sa imi verific situatia scoalara online. De asemenea am fost la departamentul de relatii cu publicul ca sa imi fie semnata foaia de prezenta. Seara am fost la petrecerea de "welcome" pentru studentii Erasmus. Deja eram timorata, toata lumea cunostea pe cineva, numai eu nu. In fine, per total a fost ok, am aflat niste informatii interesante, mi-am cumparat un card ESN (Erasmus Students Network) si am decis sa merg spre casa pe jos. (proasta decizie) In primul rand, am facut o ora jumatate. In al doilea rand, m-am ratacit si a trebuit sa intreb o gramada de oameni, care supriza, nu stiau unde *injuratura* este strada pe care eu o caut. Dar m-a impresionat dorinta lor de a ma ajuta. :) Frumos! La noi.. mai rar. :p Marti. M-am dus sa il caut pe Herr Frank, coordonatorul Erasmus al facultatii de Sociologie ca sa imi primesc celelalte samnaturi de care aveam nevoie. (Se pare ca trebuie sa il mai caut o data si maine, ca nu am terminat :)) ). Am stat de la 10 pana la 4 la facultate, atat de tipicar a fost si m-a pus sa refac hartiile de 50 de ori, desi el ar fi putut sa faca asta in 2 minute. (as vrea sa se inteleaga aici faptul ca se pune acceptul pe dezvoltare personala). De asemenea, i-am zis ca vreau sa imi imbunatatesc germana si a evitat sa imi zica in engleza. M-a incurajat. Aplauze pentru Herr Frank! Dupa, am fost la Ikea. Miercuri. M-am dus la primul seminar (pentru ca, spre deosebire de RO, aici se incepe cu seminar, nu cu prelegere (curs). Mi-am facut abonament la autobuz pe 6 luni (pe un semestru) (am dat 130 Euro) si m-am inregistrat la primarie (sunt foarte mandra de mine, m-am descurcat singura si a fost o zi productiva) Extra: - orasul e inconjurat de munti, de ori unde te-ai uita ai o proveliste absolut divina. - au un sistem de transport in comun foarte bine pus la punct, autobuzul vine o data la maxim 5 minute. De asemenea imi place faptul ca in statii, are un soi de suspensie si se lasa autobuzul pe partea cu trotuarul. Apoi isi revine si isi continua calatoria. Plus ca sunt super curate, zici ca sunt noi. - facultatea e un loc ultra modern. Abia astept urmatoarele cursuri. - vremea e super dubioasa. Luni a plouat, Marti a fost super insorit, Miercuri dimineta a nins si la pranz era deja uscat pe jos. - painea e ft scumpa, ~ 5 euro :)) Multumiri: In primul rand le super mega multumesc parintilor mei, care m-au incurajat in fiecare secunda, m-am motivat si m-au facut sa imi amintesc ca sunt o luptatoare si ca nimic nu o sa imi stea in cale. Apoi vreau sa ii multumesc lui Andrei care m-a incurajat, mi-a spus cele mai frumoase lucruri pe care mi le doream sa le aud si m-a ajutat cu absolut tot ce am avut nevoie. Ana, iti multumesc mult ca te-ai interesat de mine, m-ai cautat in fiecare zi si mersi ca ma motivezi sa dau tot ce e mai bun din mine. Le multumesc si tuturor celorlalti care m-au incurajat, m-au intrebat daca am ajuns bine si daca sunt ok per total. va super pup! Ps: am dat detalii de genul cat am dat pe abonament la autobuz & stuff, pentru ca poate mai e cineva care are nevoie de aceste informatii. :)
07. Develop yourself - HR - Feb 22, 2015 2:43:00 PM
Am participat recent la Conferința Națională ”HR-ul generației digitale” care a avut loc in data de 21.02.2015 - 22.02.2015 unde am avut ocazia sa intalnesc speakeri reputati din domeniul HR de la diferite organizatii precum BRD, Orange, Regina Maria, s.a.

Am avut ocazia sa aflu cateva lucruri noi despre Resursele Umane, sa fac networking si mai ales sa ma familiarizez cu unele concepte noi.

Conferinta a fost organizata de catre "Scoala de HR", parte a ASPSE ( Asociatia Studentilor de la Psihologie si Stiintele Educatiei ) si a avut loc la Crystal Palace Ballrooms Events in Bucuresti. Desi aflata la a 10-a editie, partea de logistica a avut lipse majore din punctul meu de vedere si nu ar fi rau daca s-ar aduce niste imbunatatiri.

Ce mi-a placut sau am invatat nou:

- mi-a placut comparatia facuta de Mihaela Feodorof de la http://www.yourway.ro/ a HR-ului cu "mersul pe sarma", pentru ca in definitiv, reprezinta un echilibru intre Conducerea organizatiei si Angajati. Are rolul de a sprijinii angajatii atunci cand acestia au nevoie si are foarte multe roluri printre care legal, social, compensatii si beneficii, training, comunicare, employer branding, etc.

- Orange a avut 3 speakeri, insa cel mai mult m-a impresionat Viorel Nedelcu (http://www.computerworld.ro/2013/03/01/viorel-nedelcu-orange-romania-atragem-specialisti-itc-pentru-echipele-de-suport-din-romania-si-unele-tari-din-france-telecom/) care ne-a vorbit despre conceptul de BIG DATA, ne-a vorbit despre importanta incurajarii inovatiei si a clasificat organizatiile in 3, dupa cum urmeaza:
O. Portocalii - au un sistem matricial, se concentreaza pe partea de IT si au un profit share-uit. Au perspecive pe termen scurt
O. Albastre - corporatiile de astazi, care sunt structurate procedural cu perspective pe termen lung
O. Verzi - sunt orientate catre social, catre un echilibru intre cele doua de mai sus si au o abordare holistica.

- Ni s-a vorbit despre importanta unei personalitati virtuale, the "trueYOU" si faptul ca ne indreptam catre doua tipuri de joburi si anume cele de data analist si cele de social analist care presupune interactiunea cu clientii. Viitorul angajat trebuie sa aiba competente multiple si exista prosibilitatea ca joburile simple sa dispara.

- In ambele zile ni s-a povestit cate un pic despre "Generatia x si y". Cea de-a doua (y) este succesoarea lui x, utilizeaza mai multe ecrane (telefon, tableta, laptop, plasma, etc) si se preocupa de continut, in vreme ce generatia x il distribuie. Daca ar fi sa ne imaginam o axa a timpului si sa reprezentam cele doua generatii, pe prima (x) am incadra-o intre anii 1965-1980, iar pe cea de-a doua intre 1980 si 2000.

- Cel care mi-a captat cel mai usor atentia a fost dl prof  Dragos Iliescu
 http://fpse.unibuc.ro/profil/userprofile/dragos,iliescu, care ne-a atras atentia ca  "nici schimbarea nu mai e ce a fost odata" si ca oamenii din generatia "y" sunt mai putin implicati, mai putin educati, mai putin loiali si mai putin atasati de valori.
A adus in discutie 3 concepte interesante si anume:
1. Moklofs - mobile kids with lots of friends
2. Yupplots - Young urban people/parents with lack of time
3. Sallies - Senior affluent life lovers enjoying a second spring.

- S-a adus in discutie importanta unui cont pe LinkedIn si nu in ultimul rand brandingul personal.
Va multumesc GEYC pentru invitatia la acest eveniment. :)


08. Erasmus #1 - Feb 1, 2015 1:34:00 PM
Hello all,

Dupa cum bine stiti, ma pregatesc sa plec cu Erasmus in martie in Austria, pentru un semestru de ~4 luni. (daca nu stiti, aflati acum :)) ). Din acest motiv am decis sa tin un soi de jurnal online, poate mai sunt altii ca si mine care vor sa stie tot ce se poate dinainte si deci, vor gasi aici informatiile necesare.

Mentionez ca sunt studenta la Facultatea de Sociologie si Asistenta sociala, din cadrul Universitatii din Bucuresti si ca unele lucruri pot fi diferite in functie de Facultate sau Universitate.

Bun, sa incepem:
La mine aceasta decizie a fost oarecum naturala, a fost un fel de rezolutie a anului 2014, in care mi-am zis ca voi obtine o bursa de acest fel. Zis si facut. Mi-am adunat actele necesare pentru dosarul Erasmus, dupa cum urmeaza:
1. Am inceput cu o cerere catre decan, in care ii explicam eu de ce as vrea sa plec sa studiez in alta parte. ( Nu stiu cat de mult conteaza, dar eu cred ca e ft important sa fii cat mai sincer si mai convingator. )
2. Mi-am luat frumusel o adeverinta de la secretariat (care sa ateste ca sunt integralista si ca am media peste 8).
3. Am adaugat un certificat de limba germana (eu aveam un B1, de la Goethe Institut, insa in anul 2014 terminam si facultatea de Limbi si Literaturi Straine, specializarea germana)
4. Am scris o scrisoare de intentie in care am scris absolut tot ce mi-a trecut prin cap ca m-ar ajuta sa conving ca eu merit aceasta bursa si cum m-ar ajuta.
5. Mi-am facut un CV in format Europass in limba engleza(la momentul ala nu aveam prea multe de trecut in el).
6. Mi-am facut o copie de pe cartea de identitate si am cumparat un dosar plic si cam asta a fost tot.

Le-am depus, am asteptat sa aud vesti despre selectie si am fost chemata la interviu.
ATENTIE!
La noi in facultate, interviul dura 10 minute, in 5 te prezentai si spuneai de ce vrei sa pleci (IAR) si in celelalte 5, ti se puneau intrebari. Ei bine, eu cand am intrat, probabil juriul deja plictisit, a inceput sa imi puna direct intrebari (fara sa am ocazia sa ma prezint) si din acest motiv am pierdut niste puncte. Asa ca, nu-i lasati sa va fure niciun punct, vorbiti, vorbiti si iar vorbiti.

Anyway, dupa interviu am mai asteptat un pic rezultatele si.. cand a venit momentul sa aflu daca voi pleca unde voiam eu, ei bine, s-a intamplat ceva tipic romanesc :)). Nu am sa va tin in suspans, insa inainte sa vina rezultatele cu 10 minute, era o duduie in fata mea, care stia deja ca a primit bursa ( oare de unde? ) si anume fix acolo unde voiam eu, in Innsbruck, Austria. (Eu aveam doua optiuni, ma gandeam sa primesc al doilea loc, in Germania). Dar nu s-a intamplat asa, am primit si eu tot in Austria, insa pe al doilea semestru. Nu m-a deranjat prea tare, insa nu a fost corect, pentru ca fata aia nu aparea pe lista cu burse. Da, am verificat, cautand universitatea. Nu, nu acuz pe nimeni de nimic. :) si exista sanse sa ma insel.

Acestea fiind intamplate, a trebuit sa merg apoi la Biroul Erasmus care are sediul la Facultatea de Drept, unde am dat peste dna Amza Raluca, o femeie extraordinara, foarte calma care m-a ajutat nespus. A trebuit sa mai duc niste acte ( un calendar academic al universitatii gazda, un formular numit LEARNING AGREEMENT in 3 exemplare, poze, din nou CV + scrisoare de intentie si cam atat parca) Dna Amza mi-a facut dosarul, mi-a inapoiat un learning agreement si inca ceva si le-am expediat postal la universitatea gazda, pentru inmatriculare.

Apropo, intre timp incepusem sa vorbesc prin e-mail si cu dna Nina de la departamentul de RU din cadrul universitatii austriece si mai apoi cu dnl Frank, care au fost de asemenea foarte amabili si mi-au raspuns cu rabdare la mai toate intrebarile mele stangagi formulate in germana.

Am primit invitatia oficiala de la dansii, apoi a trebuit sa merg iar la Biroul Erasmus Romania sa finalizam contractul financiar si sa punem la punct ultimele detalii. Desigur, am avut nevoie de o copie de pe buletinul garantului (in cazul meu fiind mama) + o declaratie de la notar + o asigurare medicala sau cardul european de sanatate.

Sper ca nu am uitat niciun detaliu, daca aveti intrebari nu ezitati sa mi le adresati si sper ca tot mai multi studenti sa beneficieze de aceasta bursa (care este destul de mica). Va voi tine la curent cu ce se va mai intampla. Pana atunci, kiss kiss!


09. Povestea Annei Frank - Dec 21, 2014 1:34:00 PM
Anne Frank este o carte jurnal, pe care am citit-o prima data in 2011, cand i-a aparut traducerea in limba romana. Jurnalul a fost tradus in peste 65 de limbi, Anne Frank devenind o personalitate marcanta a secolului 20. Iata aici cateva pagini din jurnal.
Cine a fost Anne Frank?Anne a fost o fetita evreica, nascuta in Germania in anul 1929. A fost exilata in Tarile de Jos (Olanda) la Amsterdam, unde a stat ascunsa vreme de doi ani, impreuna cu familia sa. Alaturi de ei au mai locuit inca o familie, van Pels si un domn Fritz Pfeffer. Acestia s-au ascuns pentru a nu cadea victime nazismului si pentru a nu avea un final la fel ca al altor mii de evrei persecutati. Anne Frank este cunoscuta in ziua de astazi, datorita jurnalului pe care l-a tinut in dublu exemplar in timpul in care s-a ascuns, pana in momentul in care a fost arestata.
Sursa
Jurnalul a fost publicat de tatal sau, singurul supravietuitor al familiei lor, dupa terminarea razboiului, in 1947. Familia lor se compunea din mama sa, Edith Frank (nascuta Holländer), tatal, Otto Frank si Margot, sora mai mare.
Sursa
In timpul in care s-au ascuns, au fost ajutati de secretara tatalui, Miep Gies, impreuna cu sotul ei si alti 3 oameni. Ei au locuit intr-o Anexa a cladirii firmei tatalui ei, unde au fost privati multe lucruri. Protagonista a inceput sa tina jurnalul la varsta de 13 ani, notandu-si toate sentimentele si parerile, ca si cand se adresa unei prietene numita Kitty. Citind jurnalul, se poate observa maturizarea ei. Descrie problemele pe care le intampina si incearca sa gaseasca solutii.  Incepe o a doua versiune a jurnalului dupa ce afla de la radio ca dupa razboi vor fi colectate astfel de marturii si publicate.
Anne si sora sa au murit cu o luna inainte ca lagarul in care erau tinute sa fie eliberat.

Sursa
 Anne a murit se pare de tifos, la fel ca si sora ei Margot.
 Sursa 
Stiati ca "Jurnalul este considerat al doilea best-seller la categoria non-fictiune din istorie…dupa Biblie"(Sursa)
10. Cercul Octogonus, Peter Harris - Dec 20, 2014 11:08:00 AM
Aceasta e o carte pe care am cumparat-o de la Gaudeamus (targul de carte), impreuna cu Ana si care mi-a placut in mod deosebit. Reuseste sa impleteasca in 450 de pagini istoria cu beletristica. Actiunea se petrece in perioada nazista, si se vorbeste atat despre Germania lui Hitler, cat si despre Vatican. Din pacate nu se spune exact daca e fictiune sau nu, desi zice la un momentat ca Hitler isi sarbatoreste cea de-a 50-a aniversare.

Protagonistul se numeste Niccola Storzi, este preot si in urma unui discurs pe care l-a tinut (o critica la adresa nazistilor) este mutat la o scoala din Vatican (Teutonicum), pentru protectie.

Partea cu adevarat interesanta apare atunci cand acest om este recrutat de Cercul Octogonus - o organizatie secreta de spionaj a Vaticanului, pentru a impiedica o operatiune numita "Eitles Gold". Deoarece pontiful, Pius al XI-lea, era grav bolnav iar zilele ii erau numarate, nazistii pun la punct aceasta operatiune, prin care decid sa "cumpere" voturile cardinalilor cu ajutorul unor carti extrem de importante si de vechi si aloca pentru asta un buget urias, in aur. Fac acest lucru deoarece vor sa se asigure ca urmatorul Papa nu va aduce critici la adresa nazismului, discursurile acestuia influentand cateva milioane de credinciosi.

Niccola Storzi primeste un nume de cod ("Mesagerul") pentru aceasta misiune, in care se indragosteste de o frumoasa evreica - Magdalena Wissemann. Din fericire, cu ajutorul informatiilor primite de la Magdalena, Mesagerul reuseste sa impiedice misiunea, nu insa fara ca nazistii sa ii afle numele si detalii despre el. Acest lucru se intampla dintr-o gresala a lui Niccola, care se decide sa o viziteze pe Magdalena la locuinta sa. Chiar in acel moment, autoritatile germane vin sa o aresteze pe aceasta iar protagonistul isi lasa in graba de a scapa de acolo paltonul cu Raporto rosso si pasaportul fals in el. Din acest motiv, tatal si fratele preotului sunt ucisi cu sange rece de catre nazisti.

6 ani mai tarziu, dupa incheierea razboiului, pe care germanii il pierd, se iveste ocazia pentru Niccola sa razbune moartea rudelor lui. Acest lucru se intampla tot cu ajutorul Cercului, care creaza conditiile perfecte. Comandantul care ii ucisese pe cei doi, este nevoit sa fuga pentru a se salva dupa pierderea razboiului, iar Octogonus ii "faciliteaza" trecerea prin Roma, pentru a ajunge in America Centrala, sub pretextul ca au nevoie ca nazistii sa se regrupeze pentru a tine piept amenintarii rosii (comunistii rusi). In acelasi timp ii dau indicii lui Niccola despre asasinul tatalui si al fratelui. Din fericire, acesta este mai presus de a-l ucide, dar clipele de ezitare il fac sa incaseze un glont.

Cartea se incheie intr-o maniera interesanta, asasinul rudelor moare impuscat in cap de Magdalena, iar pe patul de spital Niccola si ea isi marturisesc dragostea.


11. Prisma - Projects: Resources, Insights and Management - a Social Media Approach - Dec 7, 2014 3:54:00 PM
Acesta este cel de-al doilea proiect european la care particip. Daca vreti sa cititi despre primul, o puteti face aici. Acesta s-a desfasurat in Romania, la Ibis, langa Gara de nord si a fost organizat (pana in cel mai mic detaliu) de Geyc.



Cum am aflat de el?
Recent am participat la un curs de Comunicare si PR, unde ni s-a povestit de acest proiect ce urma sa se desfasoare in Noimebrie-Decembrie. (A durat 9 zile - din 29.11 pana in 07.12) Daca sunteti interesati de proiecte asemanatoare, vizitati pagina GEYC - http://www.geyc.ro

La fel ca si primul proiect, a fost finantat in intregime de Uniunea Europeana (mancare, cazare, transport pentru cei care au avut nevoie). A fost un Training Course la care au participat 12 tari, dupa cum urmeaza: Armenia, Bulgaria, Estonia, Grecia, Croatia, Italia, Republica Moldova, Tarile de Jos, Polonia, Romania, Turcia si Ucraina.




Echipa de romani s-a compus din 5 membrii: 2 fete si 3 baieti si i-as adauga aici si pe cei din organizare (inca 3: 2 fete si un baiat).


Ce am invatat?

Pai am invatat cum sa folosesc mai bine Google Drive (si alte produse Google) , Trello, Internal & External Communication, cum sa fac un proiect sa devina "mai vizibil" cu ajutorul instrumentelor Social Media, despre Fundraising, cum sa ne organizam intr-o echipa - cu ajutorul testului Belbin. Am avut dezbateri pe marginea fenomenului "social media" - argumente pro si contra.

Tot la ce am invatat as adauga si imbunatatirea limbii engleze si dezvoltarea cunostiintelor despre celeltalte culturi.

Dupa cum spuneam mai sus, totul a fost foarte bine organizat, iar o zi se desfasura dupa cum urmeaza:
- se incepea cu un mic dejun (bufet suedez)
- urma o activitate ( in care se explica un Social Media tool )
- o pauza de cafea ( cu ceva dulce langa )
- un Case study
- pranzul ( foarte consistent si delicios )
- putin timp liber
- o alta activitate desfasurata pe echipe (prin care se punea in practica ceea ce se invata dimineata)
- o pauza de cafea ( cu fructe )
- metode de feedback
- o ora free time
- cina ( la fel de consistenta )
- in primele trei zile am desfasurat alte activitati dupa cina, in urmatoarele am avut free evening si fiecare s-a organizat cum a dorit.

Evident, intre aceste activitati au avut loc si teambuilding-uri, energizere si muuulte glume. Atmosfera a fost foarte relaxanta.

Am invatat.

Ne-am jucat.

Am aflat despre Comunicare, Strategie, Time Management.
Ne-am impartit pe roluri pentru a dezvolta o fabrica de avioane, pas cu pas.
Am construit case din cuti si bete de chibrit, ca sa invatam sa lucram in echipa.


Seara interculturala a fost superba, am avut ocazia sa gustam bomboane foarte multe dar si destul de multe tipuri de salam, branza si sosuri.

Masa Romaniei


Masa Moldovei
Masa Armeniei
Masa Estoniei

Am avut o zi intreaga la Spatiul Public European, unde am primit o multime de materiale pentru informare cu privire la Uniunea Europeana. Acolo am invatat despre Youth Exchange, EVS si Training Courses.

De asemenea am fost la parada de ziua Romaniei.

Despre ceea ce am invatat concret (cum sa folosesc Social Media Tools) o sa scriu in alte posturi. Kiss kiss!


12. Ai sa mori maine, Peter James - Nov 27, 2014 2:55:00 PM
Cartea "Ai sa mori maine" este scrisa de Peter James, are 710 pagini si este o carte de fictiune care impleteste povestile unor englezi cu ale unor romani. Cartea a fost scris in urma multor documentari atat medicale cat si politiste.


(http://static.elefant.ro/images/30/183530/ai-sa-mori-maine_1_produs.jpg)

Personajul principal este Caitlin, o tanara de 15 ani, bolnava de ciroza hepatica, care are nevoie urgenta de un transplant de ficat, altfel viata ei se stinge in cateva luni. Protagonista locuieste in Marea Britanie, parintii ei s-au despartit iar ea locuieste impreuna cu mama, Lynn. Tatal sau, Mel, s-a recasatorit si lucreaza pe o nava de dragare, cea care descopera la un moment dat 1 cadavru fara organe. De aici incepe o intreaga ancheta..


Ceea ce mi-a atras mie atentia la aceasta carte este ca incearca sa traga un semnal de alarma asupra unei probleme sociale grave si anume traficul de persoane si in special de organe la nivel european. Din nefericire, imaginea Bucurestiului este adusa in prin plan, atragandu-se atentia asupra numarului mare de oameni fara adapost, majoritatea fiind copii abandonati, de care nici macar statul nu are grija.
Chiar si politia romana, reprezentata de un comisar este descrisa ca fiind dezinteresata.


Dupa cum spuneam, Caitlin este grav bolnava si are nevoie urgenta de un transplant de ficat, pe care mama ei incearca sa il obtina chiar si pe cai ilegale, doar ca sa nu ii moara copilul, singura fiinta draga ramasa in viata. Lynn, mama protagonistei este descrisa ca o fire vulnerabila, care se teme sa ramana singura dupa ce si-a pierdut mama, sora si sotul. Aceasta lucreaza la o firma de recuperari de credite si incearca sa faca rost de banii necesari operatiei ilegale prin orice mijloc. Este adusa in situatia in care se va intalni cu unul dintre datornicii de la munca, care ii promite o suma de bani in schimbul unei cine romantice.


Intr-un moment de disperare, dupa ce ii se spune ca ficatul care se gasise pentru fata ei are o problema, Lynn se decide sa apeleze la o firma germana de transplant de organe pe care o gaseste pe internet cu ajutorul lui Luke (prietenul lui Caitlin). Aceasta firma, patronata de Marlene Hartmann racoleaza copiii strazii din Bucuresti, ii supune unor controale medicale si le propune o viata mai buna in Marea Britanie. Fireste, o data ajunsi aici, sunt pusi sa faca cu totul alte activitati decat cele promise acasa, iar in final sunt ucisi si le sunt furate organele.


Aceasta este si povestea Simonei Irimia, o fetita de 12-13 ani, care locuia langa o conducta de termoficare, sub strada, impreuna cu Romeo, prietenul ei cel mai bun, un catel si "Gogu" o blanita murdara pe care o ia cu ea in Anglia. Din fericire, politia reuseste sa afle informatiile necesare despre activitatile firmei nemtesti in timp util si viata Simonei este salvata. Trebuie sa precizez ca la acest lucru contribuie si pacienta bolnava, Caitlin, care refuza sa traiasca cu conditia sa moara altcineva.


Nemtoaica are ca si complici o gasca de medici romani, iar mana sa dreapta este Vlad Cosmescu. In carte este evidentiata proasta salarizare din Romania, mai ales in randul doctorilor, care prefera sa plece in strainatate pentru un trai decent si se preteaza la activitati ilegale pentru bani. (Eu as trage concluzia ca medicii romani sunt cei mai buni la nivel european si de aceea li se fac oferte de munca in alte tari.)


La inceputul cartii se vorbeste si despre un medic care are un accident de motocicleta si intra in moarte cerebrala, dar povestea lui se pierde pe parcursul cartii..
De asemenea, mi-a atras atentia un citat de-a lui Aristotel, de la finalul cartii si anume: "Cea mai mare pedeapsa de la zei pentru o mama este sa traiasca mai mult decat copilul ei."
Am uitat sa va spun despre politistul care conduce ancheta acestui caz, numit "Operatiunea Neptun". El insusi a trecut printr-o drama, dupa ce, in urma cu 10 ani, nevasta lui Sandy a disparut fara urma. Anii la rand a cautat-o, iar intr-un final a renuntat, dupa ce a intalnit-o pe Cleo, care ii va face un copil si pe care o iubeste nebuneste. Dupa ce descopera cadavrele (3 la numar) din canalul Manecii demareaza ancheta si se mobilizeaza cu toate resursele pentru a o rezolva.


La finalul cartii, dupa ce politia reuseste sa rezolve misterul si asteapta sa prinda faptasii in flagrant. Caitlin, cu ultimele forte isi da seama ca si viata Simonei este foarte importanta si ca nu trebuie sa se termine pentru a continua a sa si fuge cu un taxi la casa unde a locuit cu parintii ei inainte ca acestia sa se desparta. Acolo moare singura si este gasita de tatal sau. Mama sa este arestata, impreuna cu nemtoaica si cu dl Cosmescu.


Per total cartea mi-a placut mult, este usor de lecturat si se incadreaza in genul meu preferat. Ma intreb doar de ce autorul a ales Marea Britanie (extrema vestica) Romania ( Est ) si Germania (centru).