Despre mine

State Camelia

Blogs Home » Edu » Psihologie » Cabinet Individual de Psihologie State Camelia

Cabinet Individual de Psihologie State Camelia

Un blog creat pentru pentru prezentarea activitatii Cabinetului Individual de Psihologie State Camelia si pentru postarea articolelor relevante pe aceste teme.

Articole Blog

02. Extincția – tehnică de corijare a comportamentelor neadecvate - Dec 14, 2015 8:41:00 PM


Extincția – tehnică de corijare a comportamentelor neadecvate
            În foarte multe cazuri, ne confruntăm cu anumite tipuri de comportamente din partea copiilor, comportamente pe care nu le dorim și pe care am vrea să le eliminăm. Pentru a putea face acest lucru, este important să știm care este metoda corectă de a le îndepărta. În cele ce urmează, vă voi prezenta o tehnică de corectare sau chiar de eliminare a unui comportament nedorit. Această strategie de corijare a anumitor purtări nedezirabile poartă numele de ,,extincție,,.Extincția este o procedură care scade frecvența anumitor comportamente nedezirabile. Această strategie poate fi folosită atunci când dorim să scădem frecvența unui comportament nedorit și totodată să îl înlocuim cu unul dezirabil din punct de vedere social. Extincția este o modalitate subtilă de corijare, care nu necesită metode coercitive sau pedepse pentru a putea modifica acele conduite nedorite.  Practic, prin intermediul exctincției, se urmărește îndepărtarea tuturor factorilor sau al recompenselor care au rolul de a întări comportamentele care nu sunt dorite. Este de menționat faptul că extincția corijează o conduită nedezirabilă, nu o previne.Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui un copil care dorește să i se cumpere o jucărie din magazin iar când se confruntă cu refuzul părinților, izbucnește într-o criză de plâns și ţipă, sperând că în acest mod, părinții vor ceda și astfel, îi vor cumpăra jucăria. În fața acestei situații, pentru a opri copilul din criza de plâns și pentru a îl face să tacă, majoritatea părinților ajung în cele din urmă să achiziționeze acel obiect mult dorit de către copilul lor. Ceea ce aceştia omit este faptul că prin decizia de a cumpăra în cele din urmă jucăria, nu au făcut altceva decât să încurajeze copilul ca atunci când își va dori altceva, să procedeze în același mod până când va obține ceea ce vrea. Pe baza acestui exemplu se poate observa indubitabil faptul că decizia părinților de a achiziționa jucăria pentru copil este recompensa care încurajează astfel de comportamente problematice. În acest caz, extincția ar putea fi constituită din refuzul categoric al părinților de a cumpăra jucăria respectivă, efectiv ignorarea  manifestărilor comportamentale. Astfel, pe măsură ce copilul va observa că atunci când manifestă astfel de comportamente neadecvate nu primeşte nici atenţia părinţilor şi cu atât mai mult jucăria pe care şi-o doreşte, comportamentele vor incepe să dispară. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de multă răbdare şi perseverenţă din partea părinţilor. Cu cât respectivul comportament a fost mai fecvent şi mai puternic întărit, cu atât dispariţia lui va lua mai mult timp. Este necesară prezența a două caracteristici pentru a putea vorbi despre extincția unui comportament. Dacă este prezent doar un singur element din cele ilustrate mai jos, această tehnică nu se poate numi extincție.-          În primul rând, este elementară eliminarea factorului care menține sau încurajează un anumit tip de comportament;-           În al doilea rând, este necesar să observăm scăderea în intensitate acelui comportament problematic. Extincția este o tactică ce are ca scop strategia de a reduce în intensitate o conduită problematică sau nedorită prin intermediul eliminării factorilor care mențin ori întăresc acel tip de comportament. Este evident faptul că folosind această tehnică, anumite comportamente nedezirabile pot fi complet eliminate sau modificate în conduite social acceptate.Foarte important de precizat este faptul că nu vor fi plasate niciodata în extinctie acele comportamente care pot pune în pericol viaţa persoanei respective sau a altei personae din preajma acesteia.Toti oamenii pot folosi extincția pentru a modifica anumite comportamente iar de multe ori facem acest lucru fără a fi conștienți. Însă, dacă nu avem câteva noțiuni despre ceea ce presupune extincția, o putem aplica într-un mod incorect, care nu va aduce rezultate benefice. Există totodată posibilitatea ca extincția să elimine si anumite conduite dezirabile, de care oamenii nu au fost conștienți si pe care le-au ignorat, fără să le recompenseze în vreun fel, din cauza faptului că s-au concentrat mai mult asupra comportamentelor nedorite. Din această cauză, este necesară documentarea în prealabil despre această tehnică și despre caracteristicile ei.


Psiholog clinician: Luiza GHEORGHEPsiholog clinician: Camelia FRANGULEA (STATE)
03. Emisiunea ,,Tainele Cunoasterii". Moderator Cristi Bumbenici; Invitat psih. Camelia Frangulea STATE - Nov 29, 2015 8:30:00 PM
                                                                   PARTEA I:




PARTEA A II-A:



04. SEMNELE AUTISMULUI - Nov 29, 2015 8:27:00 PM


Autismul nu este în sine o tragedie, ci ignorarea semnalelor de alarmă manifestate prin comportamente concrete precum:
1-        lipsa contactului vizual 2.        nu răspunde atunci când este strigat pe nume3.       nu verbalizează4.       lipsa imitării comportamentului celorlalţi5.       nu întinde braţele pentru a fi luat în braţe6.       nu zâmbeşte atunci când adultul încearcă să se joace cu el7.       nu prezintă interes pentru jucării şi nu se joacă într-un mod adecvat8.       prezintă comportamente stereotipe precum alinierea obiectelor, fluturatul mâinilor, învârtit, balansat9.       nu cere ceea ce îşi doreşte sau nici nu arată măcar cu degetul către obiectul dorit10 .      nu este interest de ceilalţi copii, iar în unele cazuri nu prezintă interes nici pentru adulţi
05. CURS DE FORMARE CONTINUA- TEHNICI DE PSIHOTERAPIE COGNITIV COMPORTAMENTALA SI ANALIZA COMPORTAMENTALA APLICATA IN TULBURĂRILE DE SPECTRU AUTIST - Feb 17, 2015 8:21:00 PM


Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata  in colaborare cu Asociatia de Psihoterapii Cognitive si Comportamentale din Romania organizeaza CURSUL DE FORMARE CONTINUA„TEHNICI DE PSIHOTERAPIE COGNITIV COMPORTAMENTALA SI ANALIZA COMPORTAMENTALA APLICATA IN TULBURĂRILE DE SPECTRU AUTIST”. 
Cursul va fi sustinut de Anca Dumitrescu, psihoterapeut si consultant ABA, acreditat BCBA (Board Certified Behavior Analyst), Claudia Matei, psihopedagog si consultant ABA.
Cursul este acreditat cu 42 de credite de Colegiul Psihologilor din România.
Descrierea cursului – cursul se adreseaza specialistilor care doresc sa lucreze in acest domeniu sau celor lucreaza deja in domeniul tulburarilor de spectru autist dar doresc sa-si aprofundeze cunostintele. Pot participa deasemenea si studenti sau parinti ai copiilor cu tulburari de spectru autist (insa fara a primi credite din partea Colegiului Psihologilor din Romania– se va primi doar adeverinta de participare). Cursul se va baza pe demonstratii practice astfel incat la final cunostintele dobandite de participanti sa aiba o aplicabilitate cat mai mare.
In perioada dintre cele 2 module cursantii vor avea ca teme:-          Intocmirea evaluarii si a planului de interventie si vor beneficia de supervizare  in realizarea acestora.-          Realizarea unui scurt filmulet cu aplicarea tehnicilor de terapie discutate la primul modul. In cadrul modulului II participantii vor primi feedback.
Perioadele de sustinere a cursului – 2 module:
-  Modulul I va fi sustinut in 7, 8, 9 mai 2015 – joi – 13.00 – 19.00, vineri – 9.00 – 16.00, sambata 9.00 – 15.00.- Modulul II va fi sustinut in 4, 5, 6 iunie 2015 – joi – 13.00 – 19.00, vineri – 9.00 – 16.00, sambata 9.00 – 15.00.
Numarul de ore de formare: 42 oreNumarul de cursanti:  20
FINALITATEA: diploma oferită de Colegiul Psihologilor din Romania si Asociatia de Psihoterapii Cognitive si Comportamentale din Romania. Diploma si credite vor primi doar psihologii cu drept de liberă practică. Pentru a primii cele 42 de credite este necesara participarea la ambele module ale cursului. Participantii fara drept de libera practica vor primi o adeverinta de participare.
Participantii vor primi suportul de curs, in fomat electronic.Locatie: Pitesti,  str. Smardan nr. 32A
Taxa unui modul este  550 lei.Se va achita o taxa de 200 lei, la inscriere, iar diferenta se va achita in momentul sustinerii primului modul (la fel se va proceda si pentru urmatorul modul).
Plata cursului se va face in contul RO54BPOS72706983451RON01, deschis la BancPost, Agentia Tineretului pe numele Cabinet individual de psihologie Dumitrescu Ancuta.
Persoana de contact:Psih. Anca Dumitrescumail: anca.dumitrescu@asociatiatca.roInscrierile se pot face pana pe data de 27 aprilie 2015.

Contact Pitesti: State Cameliamail: state.camelia@yahoo.com
„TEHNICI DE PSIHOTERAPIE COGNITIV COMPORTAMENTALA SI ANALIZA COMPORTAMENTALA APLICATA IN TULBURĂRILE DE SPECTRU AUTIST”. Tematica detaliata.1.  Abordarea cazului - care sunt pasii ce trebuie parcursi cand incepem terapia. Rolul coordonatorului, echipei terapeutice si familiei in planul de interventie.2.  Evaluarea abilitatilor – prezentarea chestionarului “The Carolina Curriculum for Infants and Toddlers with Special Needs”.3.   Descrierea principiilor analizei comportamentale aplicate:·         Ce este analiza comportamentala?·         Cum se formeaza comportamentul uman – principiile invatarii;·         Tehnici utilizate in analiza comportamentala;4.   Analiza comportamentala aplicata in tulburarile de spectru autist:·         Invatarea in DT (Discrete Trial)·         Invatarea incidentala·         Principiile recompensarii;·         Promptarea si diminuarea prompturilor;·         Invatarea discriminarii;·         Modelarea si inlantuirea;·         Tehnici de modelare comportamentala;·         Evaluarea situatiei de invatare;·         Generalizare si mentinere.5.   Metode de colectare a datelor.6.   Managementul programului de terapie – cum alternam invatarea in DT, invatarea incidentala, invatarea in mediul natural, notarea, pauzele. Se va discuta deasemenea despre evaluarea situatiei de invatare.7.   Prezentare studii de caz – prezentare video, filme cu sesiuni de terapie.8.   Alcatuirea planului de interventie:·         Cum alegem programele de terapie?·         Prezentarea programelor terapeutice pe etape de dezvoltare.·         Analizarea programelor terapeutice in functie de abilitati:·         Dezvoltarea limbajului receptiv;·         Dezvoltarea limbajului expresiv;·         Dezvoltarea comunicarii;·         Dezvoltarea socializarii;·         Dezvoltarea abilitatilor cognitive;·         Dezvoltarea independentei si autonomiei personale9.   Dezvoltarea comportamentelor verbale:·         Mand – cum dezvolt repertoriul de cereri al copilului;·         Tacts – cum determin copilul sa raspunda la stimulii din mediu si nu doar la SD-uri verbale;·         Intraverbal – dezvoltarea abilitatilor de conversatie;10.   Analiza functionala a comportamentelor. Colectarea datelor pentru determinarea functiei unui comportament.11. Tehnici de modelare a comportamentului:·         Tehnici de utilizare a recompensei (Differential reinforcement, Positive
reinforcement, Negative reinforcement, Differential Reinforcement for
Other behaviors, Differential Reinforcement for Alternative behaviors);·         Tehnici de utilizare a pedepsei;·         Extinctie;12.   Aspecte ale monitorizarii activitatii terapeutului – prezentare si exercitii practice utilizand un formular de feedback..13.   Importanta programelor pentru dezvoltarea autonomiei personale;14.   Esec vs reusita: am facut totul “ca la carte”, de ce nu se vad rezultate?-          Intelegerea si implementarea gresita a tehnicilor;-          Nerespectarea regulilor de catre toti cei implicate in terapie;-          Lipsa consecventei;-          Sarirea peste pasi;-          Lipsa recompenselor;-          Factori ce tin de copil: varsta, potential, autostimulari.15.  Generalizare si mentinere.16.  Sistemului de tokeni – prezentare si exemple variate de aplicare;17.   Integrarea copiilor cu tulburari de spectru autist in gradinite si scoli normale.·         Cunostinte necesare “umbrei” in vederea integrarii copilului cu tulburare de spectru autist in gradinita/scoala;·         Atributiile educatoarei – ce trebuie sa faca educatoarea atunci cand are in clasa un copil cu tulburare de spectru autist?·         Abilitati/achizitii minime necesare copilului pentru a incepe lucrul la gradinita;·         Obiectivele generale de atins in scoli/gradinite si modalitati de interventie pentru atingerea lor;·         Modalitati de prompt la gradinta/dependenta de prompt/reducerea prompului – cand se retrage „umbra”?·         Comportamentele neadecvate in grupul de copii si modalitati de interventie;·         Sistemul de recompensare si aplicarea lui la gradinita/ scoala;·         Diferente in stabilirea obiectivelor integrarii copiilor cu Sindrom Asperger/
autism inalt functional si a celor cu autism infantil sau retard asociat;18.    Descrierea caracteristicilor persoanelor cu Sindromul Asperger si Autism inalt functional.·         Particularitati identificate pe etape de varsta – copilul si adolescentul;·         Diagnostic diferential;19.   Analiza aplicata a comportamentului in cazurile mentionate la punctul anterior.·         Tehnici de dezvoltare a abilitatilor de perspectiva vizuala/ teoria mintii.·         Identificarea si interpretarea emotiilor;·         Cum dezvolt si utilizez un contract comportamental;·         Comunicare si relationare;·         Tehnici de self management;20.   Exercitii si jocuri de rol pentru dezvoltarea diferitelor abilitati;21.   Importanta sustinerii terapeutice dupa ce copilul a iesit din programul de recuperare.

06. Psihosomatica - legătura dintre psihic şi corp - Jan 17, 2015 6:42:00 PM
Psihosomaticaeste ştiinţa aflată la graniţa dintre medicină, psihologie, sociologie şi antropologie, care se ocupă de studiul şi tratamentul bolilor cu dublă componentă: psihologică şi somatică.  Grigore Buşoi consideră psihosomatica ca fiind o concepţie medicală integratoare, ce permite abordarea unor afecţiuni somatice induse psihic. Abordarea psihosomatică pune în prim plan unitatea somato-psihică sau psiho-somatică a fiinţei umane - unul din principiile fundamentale ale medicinei, psihologiei în general şi psihologiei medicale în special. Aceasta este o orientare  nouă, însă o idee şi  o practică foarte veche: Hipocrate, Galenus, Tissot, Cabanis, Pinel, Esquirol  evidenţiau influenţele “moralului” asupra somaticului. De asemenea, Pavlov şi Bîkov vorbeau despre “medicina cortico-viscerală”, determinisme psihosomatice sau somatopsihice. Chiar şi Freud susţinea condiţionarea în dublu sens şi anume somato-psihic, şi psiho-somatic, în patologie.În medicină concepţia psihosomatică are  cinci trăsături de bază:- holistică, adică integrală şi  integrativă, vizând unitatea somato-psihică;- poartă  pecetea  influenţei sociale (se referă la modul în care persoana şi-a interiorizat  influenţele din sfera socialului);- ştiinţifică, bazată pe observaţii clinice şi studii experimentale;- evidenţiază dublă vulnerabilitate la stres a bolnavilor: psihică şide organ;- evidenţiază stresul psihic drept factor de risc major în patogeneză.          Uneori, după investigaţii medicale laborioase nu este găsită o cauza organică a simptomului care ne supără. În astfel de cazuri de cele mai multe ori auzim sintagme de genul: "este pe fond nervos", "este de origine psihogena", "este din cauza stresului". Acestea sunt moduri diferite de a spune că din punct de vedere somatic nu există o cauză deşi simptomul exista, este real iar cauza lui este de ordin psihologic. În această categorie intră numeroase afecţiuni care sunt pe deplin sau doar parţial produse de stări psihice. De la tulburări alimentare, cum ar fi anorexia sau bulimia prezente de obicei la adolescenţi, voma psihogena apăruta la sugar, copil sau adult, până la enurezis, tulburări sexuale sau afecţiuni cutanate,  ameţeli, dureri de cap, astm, insomnie, infertilitate... găsim după un drum parcurs împreuna cu pacientul cauze la care nu ne-am fi gândit. O separare, un doliu, un accident sau poate un eveniment pe care nu-l considerăm important pot sta la originea tulburării.       Richard Meyer a introdus şi dezvoltat în anul 1986 o nouă formă de terapie, şi anume somatoterapia. Ideea de bază a somatoterapiei este aceea că absolut toate experienţele pe care le trăim de-a lungul vieţii  se înscriu atât în planul memoriei psihice, cât şi în cel al memoriei fizice. La nivelul memoriei psihice apare inevitabilul fenomen al uitării ce are rolul de a ne proteja de evenimentele mai puţin plăcute din viaţa noastră, însă corpul nu uită, astfel că acele întâmplări dureroase se întipăresc la diferite niveluri ale organismului. Aşadar, emoţiile reprimate, traumele şi întreaga noastră istorie de viaţă se înscriu la nivel corporal manifestându-se într-o diversitate de simptome somatice.            Tulburările psihosomatice sunt “modificări ample şi durabile ale proceselor fiziologice” sub acţiunea unor factori conflictuali, stresanţi. Pentru a fi considerată tulburare psihosomatică, o disfuncţie trebuie să îndeplinească următoarele trei criterii: 1) incidenţa unor evenimente suficient de stresante pentru a o genera;2) verificarea efectului patogen al acestor stresori şi la alte persoane; 3) posibilitatea stabilirii unei legături de cauzalitate între un anumit tip de  stresor şi anumite  simptome somatice. Tulburările psihosomatice apar episodic la omul sănătos, sunt predominant funcţionale (reversibile) în fazele iniţiale dar, pe măsura reiterării, lasă urme tot mai vizibile, producând leziuni şi devin  predominant organice.  Acest proces  se realizează după următoarea schemă: tulburare neuropsihică, tulburare funcţională, alterare organică. Factori  ce conduc la dezvoltarea bolilor psihosomatice :·      frustrarea ·      stresul·      conflictele Ştiu ca a vorbi despre boală în general nu face plăcere nimănui. Cu siguranţă vi se pare a fi un subiect neinteresant şi generator de disconfort. Tocmai de aceea aş vrea să vă ofer o altă perspectivă din care să privim boala, o perspectivă care mie mi-a plăcut foarte mult şi mi s-a părut destul de interesantă.Primul pas în descoperirea unei alte percepţii asupra bolii este acceptarea ideii  că între corp şi spirit există o relaţie directă; astfel devine interesant de ştiut sensul manifestărilor fiziologice. Ele devin puncte de sprijin ale realizării, „devenirii” noastre, prin ele realizarea se face şi se exprimă. Ele pot fi şi un remarcabil mijloc de decodare şi de înţelegere a vieţii pe care o trăim, a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Corpul este o extraordinară unealtă de cunoaştere. Mai mult chiar, este de dorit să încercăm să descifrăm şi să înţelegem prin intermediul căror tipuri de procese se exprimă acest corp. Că toate manifestările energetice ale lumii noastre, realitatea umană are nevoie de suportul său manifest, de corpul său fizic pentru a putea traduce, exprima, ceea ce se întâmplă în straturile sale cele mai profunde.Bolile apar din instinctul de autoapărare. De cele mai multe ori, noi oamenii, percepem boala ca fiind cel mai aprig duşman al nostru, în timp ce este doar o formă de comunicare. Dacă putem înţelege ce anume ne comunică atunci avem posibilitatea să intervenim într-un mod mai puţin dramatic decât obişnuim să o facem. Trebuie să conştientizăm faptul că alternativele la care recurgem sunt pentru sănătatea noastră şi NU împotriva bolii. Singuri, prin percepţia pe care o avem vizavi de boală, de tratament, dăm naştere în interiorul nostru unui conflict ce generează automat o stare de disconfort. Oare am putea înţelege că boala nu apare în viaţa noastră pentru a ne teroriza, ci din contra  pentru a ne ajuta? Ne ajută în sensul în care ne atrage atenţia că în interiorul nostru ceva nu este în regulă. Ideal pentru sănătatea noastră ar fi în primul rând să înţelegem  boala şi abia apoi să ne dorim să  scăpăm de ea.Este foarte clar că norii negri nu apar pe cerul senin, prin această metaforă vreau să sugerez faptul că boala apare în relaţie cu anumite aspecte din viaţa noastră, aspecte cu un profund impact emoţional. De exemplu, s-au făcut studii care au dovedit implicaţiile traumelor puternice  in declanşarea cancerului.Cum reacţionăm de obicei în faţa bolii?  Evident că mergem degrabă la medic pentru a ne prescrie medicamente care ce fac? – anulează simptomul fizic...dar cu aspectele emoţionale cefacem? Orice boală are o anumită etiologie, dar pe lângă cauză, aceasta are şi SENSURI. Ar fi bine să învăţăm să ne ascultăm trupul şi sufletul în acelaşi timp deoarece, între acestea există o legătură impresionantă.
În concluzie, boala este cea care ne transmite un mesaj prin care ne sugerează faptul că ceva nu este în regulă cu trupul şi sufletul nostru şi, prin urmare trebuie să intervenim.
07. Rolul familiei de origine în dezvoltarea individului - Jan 17, 2015 6:26:00 PM
Familia face parte din categoria relaţiilor primare sau fundamentale, fiind o instituţie universal umană. Aşadar, aceasta constituie o instituţie regăsită în orice societate de oriunde şi din orice timp, ceea ce nu este valabil pentru alte tipuri de instituţii: religioase, economice, politice, educaţionale, medicale. Nu există societate fără relaţii familiale, fapt pentru care familia este numită ,,nucleul societăţii”. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului, din următoarele puncte de vedere: fizic, intelectual, moral şi estetic.            În familie se realizează socializarea primară, părinţii fiind primele persoane cu care copilul interacţionează. Este indubitabil faptul că figurile parentale şi relaţia acestora cu copilul au o influenţă semnificativă asupra dezvoltării personalităţii acestuia.Aşadar, în cadrul familiei  de origine, în funcţie de particularităţile relaţiei părinte-copil, se formează tipul de ataşament al persoanei. Altfel spus, în interiorul familiei,  individul îşi internalizează un program afectiv-comportamental, pe care este foarte probabil să-l  manifeste pe tot parcursul vieţii şi în toate tipurile de relaţii pe care le va iniţia (relaţii de prietenie, relaţii de cuplu, relaţii profesionale). Altfel spus, avem tendinţă inconştientă de a căuta acei parteneri care ne creează  mediul propice pentru manifestarea propriului program afectiv-comportamental. Astfel, oamenii obişnuiesc să îşi găsească parteneri sociali care să le confirme modelul de lucru pe care şi l-au achiziţionat în familia de origine. Faptul că ne găsim parteneri care să ne confirme modelul este încă un exemplu despre faptul că noi acţionăm în direcţia stabilităţii relaţiilor şi predictibilităţii lor, chiar dacă  unele sunt disfuncţionale. Într-o relaţie de cuplu, pentru ca aceasta să fie armonioasă este de dorit ca cei doi parteneri să conştientizeze faptul că fiecare este o persoană unică, cu propriul stil comportamental, cu un sistem personal de valori şi că niciunul nu este superior celuilalt. De asemenea, în relaţie accentul nu cade asupra unuia dintre parteneri, ci asupra relaţiei dintre ei, asupra liantului creat între aceştia ce trebuie în permanenţă menţinut Prin urmare, pentru a exista un grad ridicat de satisfacţie în cuplu, este de dorit ca  cei doi parteneri să conştientizeze necesitatea alimentării liantului existent între ei şi să contribuie amândoi la consolidarea acestuia.De asemenea, tot în cadrul familiei şi în funcţie de relaţia cu părinţii, persoana îşi dezvoltă anumite abilităţi: de comunicare, de conştientizare şi gestionare a emoţiilor, de interacţiune cu alte persoane, toate aceste abilităţi contribuind la dezvoltarea inteligenţei emoţionale, atât de importantă într-o relaţie de cuplu. Astfel, cu cât relaţiile cu părinţii sunt unele armonioase, contribuind la dezvoltarea unui tip de ataşament autonom, cu atât creşte probabilitatea ca individul respectiv să îşi dezvolte abilităţile enumerate mai sus, respectiv inteligenţa emoţională.            Acestea fiind spuse, pot afirma în continuare faptul că persoanele care au un nivel înalt de dezvoltare al  inteligenţei emoţionale prezintă şi un grad înalt de satisfacţie maritală deoarece: nu au aşteptări de la partener şi astfel evită cel mai la îndemâna mod de a se expune dezamăgirilor; nu aşteptă ca cel de lângă ele să fie un vizionar şi să manifeste acele comportamente la care ele se aşteaptă.              De asemenea, la fel de importantă ca şi comunicarea fizică sau cea vibraţională, comunicarea emoţională într-un cuplu înseamnă a identifica şi a conştientiza emoţiile proprii, înseamnă a fi capabil să le foloseşti într-un mod constructiv. Totodată, acest lucru presupune să fii capabil să detectezi şi să răspunzi pozitiv la emoţiile şi trăirile partenerului, acest fapt conducând la dezvoltarea unei relaţii de cuplu armonioase, suportive şi la crearea un climat marital pozitiv.
            În concluzie, relaţiile din copilărie cu figurile parentale îşi lasă o amprentă semnificativă asupra personalităţii, contribuind la dezvoltarea inteligenţei emoţionale şi la modul în care persoana percepe satisfacţie maritală. De asemenea,  modelul familiei de origine tinde să fie urmat chiar şi în familia pe care persoana şi-o întemeiază, chiar dacă, din păcate modelul nu este tocmai unul pozitiv. Aşadar, nimic nu este întâmplător, pentru orice existând un motiv.